Întreaga suflare românească celebrează astăzi cea de-a 106-a aniversare a unirii Basarabiei cu România. Pe 27 martie 1918, teritoriul dintre Prut și Nistru s-a reîntors în componența Patriei Mamă, devenind astfel prima dintre provinciile istorice care au îndeplinit dezideratul secular. Au urmat Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina, astfel, spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

"Unirea Basarabiei cu România reprezintă un eveniment istoric de o semnificație profundă, marcând o consolidare a identității naționale și oferind regiunii o dezvoltare și modernizare politică, economică și socială. Acest act de reunire a fost un mesaj puternic că indiferent de locul de domiciliu, suntem una și aceeași națiune, legați de istorie și tradiție. Cu toate acestea, efectele Unirii au fost anulate prin anexarea ilegală a Basarabiei de către Rusia în 1940, amintindu-ne de importanța păstrării și afirmării suveranității naționale."

@Guguta.com

Acest eveniment istoric a reprezentat un moment de mare importanță pentru întreaga națiune română, aducând împreună două teritorii cu limbă, istorie, cultură și tradiții comune și consolidând astfel identitatea noastră națională, transmite Știri.md cu referire la Deschide.md. Unirea Basarabiei cu România a fost un pas important în dezvoltarea și modernizarea regiunii, contribuind la crearea unui cadru politic, economic și social mai stabil și mai prosper. De asemenea, a reprezentat un semnal puternic pentru toți românii, indiferent de locul de domiciliu, că suntem una și aceeași națiune, legați prin istorie și tradiție. Evenimentele premergătoare Unirii Prin Pacea de la București din 1812, teritoriul dintre Prut și Nistru al Principatului Moldovei a fost cedat Imperiului Rus. Din acel moment, în acest spațiu au intrat în concurență două concepții identitare potrivnice: „românismul” - care promova unirea politică și culturală a tuturor etnicilor români, indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman) și ”moldovenismul”, susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea culturală și politică a locuitorilor din Basarabia de restul poporului român. Unirea Basarabiei cu România, votată pe 27 martie 1918 de Sfatul Țării (parlamentul Republicii Democratice Moldovenești), reprezintă concretizarea și biruința mișcării „româniste” din acest spațiu. În contextul prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești aflate între Prut și Nistru a determinat Sfatul Țării să cheme, pe 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt fărădelegilor. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat recompense pentru capurile conducătorilor guvernului RDM. Până la urmă, bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. Unirea Până la ședința de pe 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Astfel, pe 13 martie 1918, „Adunarea Generală a zemstvei din districtul Soroca” a votat în unanimitate pentru unirea Basarabiei cu România. În favoarea unirii s-a pronunțat și Adunarea Generală din 25 martie a Zemstvei județului Orhei. Pe 26 martie, premierul României, Alexandru Marghiloman, s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, fiind primiți cu onoruri de autoritățile basarabene. A doua zi, pe 27 martie, Sfatul Țării a votat în favoarea Unirii cu România. „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna! Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan”, se arată în textul aprobat. Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți. Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”. În mijlocul aclamaţiilor, decizia a fost adusă la cunoştinţa primului ministru Marghiloman, care, în numele poporului român, al guvernului României şi al Regelui, a luat act de Declaraţie şi a primit Unirea. Era, după cum avea să spună Regele Ferdinand, „înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo şi de dincoace de apele Prutului”. Unirea a fost primită cu entuziasm şi satisfacţie de românii de pretutindeni şi a stimulat lupta de eliberare a românilor aflaţi sub stăpânire străină. Condițiile Unirii Sfatul Țării au votat pentru Unirea cu România cu următoarele condiții: Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecții de guvernul român; Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic; Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale; Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale; Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali; Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român; Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român; Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii; Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal; Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei; Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției. Urmări Timp de 22 de ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale „terorii roșii” și ale deportărilor în Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea. Efectele Unirii au fost anulate prin raptul de pe 28 iunie 1940, când Rusia a anexat ilegal Basarabia, în baza odiosului pact Ribbentrop-Molotov.