În preajma marcării a 106 ani de la Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie, Vladimir Beșleagă, Mihai Cimpoi și Ion Hadârcă, scriitorii care au fost implicați în mișcarea de emancipare națională de la sfârșitul anilor 1980, sunt de părere că Uniunea Europeană este spațiul salvator al R. Moldova

"Criticul literar Mihai Cimpoi subliniază importanța actului de unire din 1918 în istoria românilor, considerând că procesul de integrare europeană al Republicii Moldova este un pas esențial pentru reunirea culturală înainte de cea politică. Protagoniști ai culturii basarabene, precum Vladimir Beșleagă și Ion Hadârcă, aduc în evidență rolul unirii și integrării europene în menținerea valorilor tradiționale și lingvistice, și încurajează perspicacitatea în a recunoaște prietenii de adversari în contextul actual."

@Guguta.com

Istoria românilor nu poate fi concepută fără actul unirii de la 1918, spune criticul literar Mihai Cimpoi. El consideră că procesul de integrare europeană în care s-a angajat R. Moldova în prezent este benefic și pentru reunirea noastră culturală, înainte de a fi realizată unirea politică, transmite Știri.md cu referire la Radiochisinau.md. „Integrarea europeană înseamnă și integrarea în procesul cultural, literar românesc așa cum l-au conceput încă anii 20-30 ai secolului al XX-lea înaintașii noștri Pan. Halippa, Constantin Stere, Nicolae Costenco, cei care au editat revista Viața Basarabiei și care au fondat în 1940 Societatea Scriitorilor și Publiciștilor Basarabeni. Românii basarabeni au cunoscut ceea ce Mircea Eliade numea „teroarea istoriei”, dar chiar și în aceste vremuri pe care le trăim, cu acest război de agresiune al Rusiei care a pus întreaga Europă într-o situație dramatică, nu ar trebui să renunțăm la a crede în valori și la idealul reunirii”, mai spune Mihai Cimpoi. Născut în perioada interbelică, în vara anului 1931, în stânga Nistrului, în RASSM care deja face parte a Uniunii Sovietice atunci, scriitorul nonagenar Vladimir Beșleagă, își amintește cu greu momentele din viața sa în care a trecut prin foamete, deportări și cenzură comunistă. „Eu nu am fost în cadrul României Mari, eu am fost abia în timpul războiului când în zona mea a existat o administrație românească, când a funcționat sistemul de învățământ românesc. Eu am avut fericirea să fac clasa a 4-a primară românească, mai apoi o clasă de liceu și altă jumătate de an de liceu. A fost exact vârsta când eram însetat, pasionat de lecturi, mi-a venit la timp cartea românească. Și când sunt întrebat ce îmi amintesc din acea perioadă îmi aduc aminte de lecturi. Eu am editat recent, acum câțiva ani, un volum care se numește: „Cărțile copilăriei mele”. Acolo am introdus două texte: basmul lui Petre Ispirescu „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, iar al doilea „Viața și moartea Sfântului Simion Stâlpnicul”- două opere care mi-au influențat, mi-au modelat și marcat copilăria. În anul 1942, aveam 12 ani, și am mers cu bunelul meu Luca Beșleagă la arat, pentru că administrația românească a desființat colhozurile și ne-a dat pământurile. Când să ajungem cu căruța, cu caii, cu plugul, la șosea, vedem că vine o mașină decapotabilă cu mai multe persoane, care oprește. Oprim și noi. De acolo se ridică o persoană și îl cheamă pe bunelul. Bunelul îmi dă mie hățurile și merge la mașină și vorbește, vorbește. Când revine îmi spune că cel care l-a chemat era guvernatorul Transnistriei, profesorul Gheorghe Alexianu. Venea cu o delegație de japonezi, erau aliați cu germanii, și voiau să vadă cum o ducem cu românii. La care bunelul i-a răspuns: bine ați venit și ne-ați întors credința, ne-ați întors obiceiurile bătrânești”, povestește le. „Eu am o carte dedicată anume evenimentului de la 1918 și am introdus acolo un dialog cu un nepot imaginar, sau un ascultător. Spun acolo că acum unirea se face, doar că ea nu se face ca un moment, ci se produce în timp și e în proces. Noi suntem cei mai apropiați de Uniunea Europeană prin România, care este cel mai mare sprijin, care ne ajută în toate. În contextul critic cu războiul, nu se știe care vor fi evoluțiile. Se pot întâmpla lucruri neprevăzute, dar totul se face pe baza dorinței și aspirațiilor poporului și a neamului întreg și e destul să apare condiții propice,  oportune și imediat se poate produce Unirea. Asta e în mâinile divinității, a lui Dumnezeu”, consideră Vladimir Beșleagă. Putem să viețuim numai prin Unire, subliniază scriitorul Ion Hadârcă, lider al Mișcării de renaștere națională. „Din perspectiva unității lingvistice, vorbim aceeași limbă, scriem în aceeași grafie, ne-am asumat valorile istorice, valorile intelectualității interbelice și a clasicilor noștri, noi demult am realizat sincronizarea spirituală”, a spus le. Spațiul nostru salvator este opțiunea europeană, altă direcție ar însemna prăbușirea noastră definitivă. Referindu-se la contextul actual, Ion Hadârcă subliniază că trebuie să avem perspicacitatea de a vedea clar cine ne sunt dușmanii și cine sunt prietenii noștri. „La ora actuală prietenii noștri sunt UE, România, SUA, și NATO. Asta este opțiunea noastră și trebuie să mergem în direcția aceasta. Ne așteaptă o verificare extrem de responsabilă, pe care aș echivala-o cu evenimentul Unirii de la 1918, sau ca o deschidere spre această unire – referendumul și alegerile din toamnă. Va trebui să răspundem foarte clar prin referendumul nostru că opțiunea noastră este doar UE. Asta este opțiunea și spațiul salvator. În direcția aceasta trebuie să ne unim. Altă direcție ar însemna prăbușirea noastră definitivă”, a conchis scriitorul.