În cadrul unei emisiuni, psihologul și psihoterapeutul Irina Parvan, cu o experiență în domeniu de 15 ani, a vorbit despre diferența dintre consilierea psihologică și psihoterapia, relația dintre părinți și copii, dar și cum ar putea aceștia să diminueze stresul copiilor la școală. Totodată, specialistul vorbește despre așteptări și dezamăgiri și ce presupune acest fenomen.

"Este esențial să înțelegem diferența între consiliere psihologică și psihoterapie și rolul distinct al fiecăreia în dezvoltarea și îmbunătățirea stării noastre emoționale și mentale", afirmă Irina Parvan, subliniind importanța încrederii, adaptabilității și înțelegerii nevoilor individuale în procesul de terapie. Ea pune, de asemenea, accentul pe impactul abordărilor parentale și presiunii academică asupra stării mentale a copiilor.

@Guguta.com

Consiliere psihologică vs. psihoterapie Irina Parvan susține că trebuie să facem o diferență între consiliere psihologică și psihoterapie. Potrivit ei, „consiliere” vine din latină, ceea ce înseamnă „consolare”, adică a oferi un sfat, transmite Știri.md.  „Consilierea psihologică este mai mult divizată spre optimizare, autocunoaștere, dezvoltare personală, este pentru a preveni unele stări emoționale distrugătoare. Psihoterapia este mai profundă, ea poate să se preocupe de problemele somatice, psihosomatice, de tulburări de personalitate. Sunt un șir de metode și tehnici care ne permit să fim de folos acestor persoane”, a precizat specialistul în cadrul emisiunii „Unu Noaptea”. Totodată, potrivit ei, psihoterapiile sunt cu orientări diverse, considerând că oamenii noștri nu au cunoștințe în uzul de informație despre psihoterapie. Specialistul subliniază că sunt extrem de multe orientări în acest domeniu. Problema persoanei poate fi identificată abia după două-trei ședințe Irina Parvan menționează că un fapt primar este relația dintre terapeut și client, atunci când ambii rezonează, când pacientul se simte în siguranță, când simte energia din partea terapeutului. „Eu știu că există psihologi care zic că ei sunt destul de directivi, însă oamenii nu pot spune deodată ce vor de la ei. După două-trei ședințe eu pot înțelege ce vrea omul, ce vrea să schimbe. Eu nu pot lucra din start, noi avem metodele noastre, tehnicile noastre. De aceea, eu nu aș spune ce ar trebui eu să pregătesc. Pentru că, în momentul în care o persoană vine și are o problemă, ea nu ți-o pune în față. Trebuie să fie încredere”, a explicat psihologul. Câte ședințe de terapie sunt necesare? Potrivit psihoterapeutului, totul depinde de abordarea psihanalizei: „Pot să vă spun că, la momentul actual, psihanaliza se modernizează și nu mai suntem în anul 1905, avem un alt ritm de viață, avem alte probleme și oamenii nu au timp să facă terapii de lungă durată”.  Irina Parvan menționează că acum toate terapiile sunt fixate pentru o scurtă durată, pentru că terapiile deja la fel se adaptează la ritmul vieții din ziua de astăzi. Acum, majoritatea terapiilor au de la zero până la 25 de ședințe. „Nu e un număr prea mare, însă, de la a treia ședință, persoana într-adevăr își poate răspunde la întrebări”, a adăugat specialistul.  Despre copii: Contează „CUM” comunicăm subiectele neplăcute „Eu mereu sunt atentă la emoțiile pacientului, am grijă, sunt ecologică față de sentimentele lui. Trebuie să știm cum spunem despre aceste momente. Copiii au nevoie de reguli pentru dezvoltarea lor și aceste reguli depinde cum le construiești. Și din momentul în care eu am ținut cont de emoția lui de bază, că el nu vrea, eu oricum trebuie să fac ceea ce trebuie. Noi trebuie să înțelegem că sunt două tipuri de frici: frica pentru mine și frica pentru el”, a explicat Irina Parvan. Cu cât mai protectivi sunt părinții, cu atât mai mult dăunează copilului  Există „un așa-zis parenting inconștient”, atunci când mai mult ții cont de fricile tale decât de ale copilului, când ai grijă ce face el, cu cine, cum învață, cu cine prietenește, spune Irina. „S-a demonstrat că dacă noi luăm două poluri opuse, hipo și hiperprotectiv, este mai dăunător să fii hiperprotectiv. Asta pentru că psihicul copiilor este de a explora lumea din jur și, cu cât mai mult el explorează, cu atât mai multe legături neuronale, cu cât mai multe legături neuronale sunt, cu atât eu sunt mai capabil”, a precizat psihoterapeutul.  Cum protejăm copiii de stresul de la școală Conform psihologului, cu siguranță, atunci când în psihicul copilului sunt implicați și părinți, și profesori, și acel sistem, există niște amprente. „Cum să protejăm copiii de stresul școlar? Școala este ca atare o formațiune nebiologică și copiilor le este ciudat și ei nu înțeleg pentru ce lor le trebuie toate aceste discipline. Totodată, ei nu pot face față acestor presiuni anume legate de așteptările față de ei, ei nu pot îndeplini așteptările și din această cauză ei sunt stresați. Noi unicul lucru pe care îl putem face este să diminuăm stresul lor acasă. Cu cât climatul familial este mai favorabil și el va fi mai acceptat cu faptul că lui nu-i place școala, doar așa vom putea diminua acest stres”, a explicat Irina Parvan. Stresul apare atunci când ne asumăm prea multe activități Specialistul spune că, cu cât avem senzația că noi putem accepta o părere care e contra opiniei noastre, o obiecție în adresa noastră, o critică, cu atât noi vom fi mai puțin stresați. Potrivit ei, stresul este un „subiect subiectiv”. Așteptări și reacția la dezamăgiri „Ce înseamnă așteptări? Așteptări asta e o poveste interioară a noastră. În mare parte, noi suntem dispuși să trăim în lumea noastră iluzorie. Această lume iluzorie implică 80% din legăturile neuronale. Doar 20% noi putem cumva fi într-o oarecare realitate. Și atunci când eu mă pomenesc în realitate, atunci vorbim de dezamăgire. Dezamăgirea e o greșeală între lumea iluzorie și realitatea”, consideră Irina Parvan. Psihologul spune că oamenii trăiesc puțin în realitate care, de fapt, nici nu există. Noi doar pretindem să ne expunem că aceasta este realitatea. Și, de aceea, putem spune că realitatea este subiectivă, venită din propria noastră istorie, explică Irina. Video: Youtube/Unu Noaptea