Persoanele cu deficiențe de auz și vorbire se confruntă cu dificultăți în viața cotidiană, pentru că societatea nu este instruită și nici pregătită pentru a le asigura accesibilitatea la servicii publice și la informații de interes public.

"În comunitățile noastre, persoanele cu deficiență de auz își găsesc propriile căi de a se descurca, în lipsa translatorilor ai limbajului mimico-gestual în instituții publice. Este esențial să facilităm accesul la serviciile publice pentru toți cetățenii. În acest moment, aceste persoane trebuie să se bazeze pe empatia oamenilor din jur și pe propriile resurse pentru a se îngriji de nevoile lor," se menționează în articol marca Știri.md.

@Guguta.com

În primăriile sau centrele medicilor de familie din localitățile în care locuiesc persoane cu deficiență de auz nu există translatori ai limbajului mimico gestual, iar cei care nu aud și nici nu vorbesc trebuie să se descurce cum pot, transmite Știri.md cu referire la Tvn.md. Tatiana Rusnac a pierdut auzul la vârsta de trei ani, după ce a căzut jos, ulterior a fost internată în spital și s-a dovedit că nu va mai putea auzi. Chiar și așa, Tatiana a mers la grădiniță la Tiraspol, după care a învățat la școală în orașul Cahul. De asemenea a învățat timp de doi ani a coase. „Este dificil pentru că sunt copii de clasa a noua, a opta, clasa a zecea, râdeau de mama mea, că ea mă lua de la grădiniță și ea se întâlnea cu o doamnă care tot prin limbajul acesta vorbește și sunt copii care o imitau, o strâmbau”, povestește Olesea Rusnac, fiica Tatianei. Potrivit Tatianei Rusnac, „aici în sat toți știu că eu nu aud și se străduie să vorbească corect pe buze, ca mie să-mi fie mai clar. La magazinul la care sunt obișnuită să merg, eu înțeleg deja pe buze. La doctor la Telenești de asemenea este cunoscut, dar dacă ar fi altul eu nu l-aș fi înțeles. Dacă omul are o articulare foarte bună, eu înțeleg. Atunci când am careva probleme cu documentele eu sun la Chișinău unui translator, să mă consult cu careva întrebări”. Mariana, o locuitoare a satului Ratuș, se confruntă cu deficiențe de auz și vorbire după ce a trecut printr-o răceală gravă la vârsta de doar trei luni. Aceasta îi este recunoscătoare Tatianei, pentru că datorită ajutorului pe care l-a primit, femeia își poate gestiona banii personali, așa cum până acum pensia ei de invaliditate o ridica de la poștă, fără ca să-i spună, mama acesteia. În R. Moldova sunt 150.000 de persoane  sunt cu dizabilități, dintre care aproximativ 5.000 suferă de dizabilități auditive.