Are 59 de ani și o înălțime de 110 centimetri. Vorbim despre o femeie care s-a născut cu nanism, lucru care însă nu a afectat-o pe parcursul vieții.

"Articolul arată povestea emoționantă a unei femei care a trăit cu nanism toată viața și a trebuit să se confrunte cu dificultăți de sănătate și de acceptare în societate. Își amintește de copilărie, de momentul în care și-a dat seama că este diferită de ceilalți copii și de cum mama sa a încercat să o liniștească, spunându-i că este un dar de la Dumnezeu. Deși viața sa nu a fost ușoară, ea continuă să fie puternică și independentă, fiind ajutată doar de o asistentă socială și de o cumătră. Povestea ei este un testament al puterii de voință și al rezilienței în fața adversității."

@Guguta.com

Femeia a povestit în cadrul unui episod al emisiunii „Femeile nu tac” despre cum și-a petrecut copilăria și ce ar fi stat în spatele afecțiunii sale.

„La șase ani mi-am dat seama că nu sunt ca toți copiii. Vedeam cum se dezvoltă ei, dar eu eram mai mică decât ei. Mama după naștere a văzut că nu sunt ca toți. Mama mi-a spus că așa Dumnezeu m-a dat pe lume și mi-a spus să nu mă supăr, deoarece sunt sănătoasă”, își amintește femeia.

Cât despre atitudinea copiilor din jur, ea spune că nu s-a simțit discriminată de ei: „Ne jucam, mâncam, mergeam împreună acasă. Cu colegii mei eram ca frații și surorile. După ce am finalizat școala, mama nu m-a lăsat să merg mai departe la studii, deoarece credea că lumea nu mă va accepta și că voi avea multe greutăți”, mărturisește aceasta.

Femeia spune că, potrivit explicațiilor mamei sale, ea s-a născut cu nanism din motiv că mama a tras o sperietură zdravănă pe când era însărcinată. „Când mama era însărcinată, tata a stricat o fereastră, iar bucățile de sticlă au căzut peste ea. Atunci ea s-a speriat foarte tare. Apoi tata mai venea beat acasă și o mai bătea. Doar Dumnezeu știe de ce așa m-am născut. Din partea părinților nimeni nu a avut așa afecțiune”, spune femeia.

Acum a rămas singură, întrucât ambii părinți și sora ei au decedat deja de mulți ani. „Au rămas doar doi nepoți de la soră. Comunicăm, dar rar vin la mine. Nici nu îi rog să mă ajute”, mărturisește ea.

Femeia este ajutată de asistenta socială și de o cumătră care o vizitează și o ajută la curățenie. „Eu mai mătur, îmi fac mâncare, fac focul în casă singură. Îmi este foarte greu, eu de ani de zile nici nu am fost în centrul satului”, recunoaște ea.

Cei care doresc să-i întindă o mână de ajutor o pot contacta la numărul de telefon: 060 75 96 82.