Într-o lume plină de patimi și valuri care ne lovesc în față, de multe ori, pe neașteptate, liniștea și echilibrul sufletesc sunt un dar. Un adevărat dar divin pentru care unii dintre noi sunt dispuși să plătească bani. Alții însă, au decis că liniștea și pacea pot deveni stil de viață. Și s-au dedicat cu totul unei lumi ascunse, tihnite și pline de rugăciune.

"Nataniel Prisăcari, unul dintre viețuitorii mănăstirii de la Sireți, a descoperit calea către Dumnezeu în timpul anilor de studiu la facultatea de Economie. Împulsionat de întrebări existențiale, el a ales să servească la mănăstire după discuții îndelungi cu starețul acesteia."

@Guguta.com

Nataniel Prisăcari este unul dintre viețuitorii mănăstirii de la Sireți. L-am cunoscut într-o zi geroasă de decembrie. Tocmai își terminase orânduielile de la mănăstire. M-a impresionat chipul calm și ochii plini de lumină. L-am provocat la o discuție despre lucrurile care contează. Și despre cum a pornit drumul spre casa lui Dumnezeu.

„Eu am cunoscut calea către Dumnezeu de pe băncile facultății, facultatea de Economie. Mi-am propus ca aceste lucruri să le cunosc în anul patru de facultate, după mai multe căutări de răspunsuri la niște întrebări existențiale. Ce-i cu omul, ce-i cu sufletul lui? Oare are suflet omul? Oare se termină totul cu sfârșitul vieții omului? Cu atât mai mult că omul este o ființă extraodinară sau dacă folosim limbajul biblic - după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”

Mânat de sonorul întrebărilor care nu-i dădeau pace, Nataniel Prisăcari a ajuns la biserică și a făcut cunoștință cu starețul mănăstirii de la Sireți. După discuții îndelungi, tânărul a ales calea de slujire.