„Înainte de moarte, pe ascuns, soțul a scris casa noastră pe numele fiului din prima căsnicie.” Sunt declarațiile unei femei din raionul Telenești, care a povestit în cadrul unei emisiuni despre dificultățile prin care a trecut prin viață, despre cum a crescut într-un orfelinat și bătăile pe care le primea din partea soțului, chiar și când era însărcinată.

"Viața plină de încercări și suferințe a Ecaterinei, o femeie mințită și abandonată de familie, bătută de soți, care a ajuns să își piardă casa și luptă acum pentru drepturile sale, ilustrează dureroasa realitate a multor femei. Necazurile ei ne amintesc că este fundamental să luptăm pentru drepturile femeilor și s-o ajutăm pe Ecaterina și pe altele în situații similare."

@Guguta.com

Ecaterina (un nume inventat, pentru că femeia nu dorește să-i fie divulgată identitatea) spune că s-a născut în satul Pistruieni din raionul Telenești. Mama ei a născut-o pe când avea vârsta de 19 ani, ea fiind un copil nedorit și lăsată în grija bunicii sale, transmite Știri.md. „Bunicul și bunica i-au spus mamei să nu vină acasă însărcinată, pentru că era o rușine atunci să ai copil fără a fi căsătorită. Când a venit cu copilul în brațe, bunica nu a putut să o dea afară, a primit-o. Mama lucra la Orhei, la pedagogie. Cred că a stat o lună de zile cu mine după ce m-a născut, m-a lăsat cu bunica care m-a crescut până m-am căsătorit eu”, își amintește femeia în cadrul proiectului „Femeile nu tac” cu Adrian Prodan. Bunica sa era o femeie bună la suflet, care avea grijă de ea, însă bunicul era o persoană mai rece, spune Ecaterina. „El mă bătea, mereu găsea motive ca să mă bată.” La vârsta de șapte ani, bunica sa a dus-o la orfelinat. „Mi-a spus că ea, ca să nu aibă grijă să-mi cumpere haine, încălțăminte, rechizite, mă dă la orfelinat, ca să-i fie mai ușor din partea banilor. Dar mi-a spus că în vacanță o să mă ia. Și eu mă duceam mereu în vacanță la ei acasă.” Totuși, în tot acel timp, mama sa nu a vizitat-o niciodată. Ea spune că, înainte de a deceda, mama sa nu i-a cerut iertare pentru faptul că a abandonat-o. Ecaterina recunoaște că și-a iertat mama, pentru că înțelege că aceasta a greșit din cauza bunicului său, care i-a interzis să mai intre în casa lui. „Eu simțeam că sunt abandonată, însă nu dădeam pe față acest lucru. Eu pur și simplu vorbeam cu ea. Când aproape să moară, în 1995, eu am mers la ea la spital și am întrebat-o cine este tatăl meu. Eu deja știam cine e, dar ea nu a vrut să-mi spună”, își amintește femeia. După ce a finalizat studiile, Ecaterina a mers la Chișinău, pentru a învăța o profesie. Aceasta a învățat de brutar. Potrivit ei, casa bunicilor săi trebuia să-i rămână ei, conform actelor, însă bunicul, după moartea bunicii, a vândut locuința. Atunci când s-a întors la casa bunicilor săi, a găsit o altă familie, spune ea. „Eu credeam că o să-mi lase casa mie. Trebuia dar să-mi dea o altă familie la orfelinat, dar așa... Eu am venit să-l văd pe bunelul, dar bunelul nu era. Era o altă familie. Ei mi-au spus că bunelul a vândut casa și a plecat la feciorul său din Ungheni”, povestește Ecaterina. Aceasta s-a cunoscut cu fostul său soț la Chișinău. „Dintr-o vorbă, din două, s-a primit că am început să ne întâlnim. Am știut că nu am la cine mă întoarce acasă, în sat, am mers și m-am căsătorit. Am început relația cu stângul pentru că altfel nu puteam. Eu nu știam că el va fi atât de agresiv”, mărturisește ea. La început ei locuiau separat, însă când Ecaterina a rămas însărcinată, s-au mutat împreună la Ungheni. Mama acestuia nu a primit-o foarte călduros, zice ea, pentru că dorea ca fiul său să se căsătorească cu o altă femeie. „După doi ani, el a spus că vrea să fie mai aproape de mama sa. Atunci am mers la Cantemir”, povestește ea. Ecaterina a născut-o pe prima sa fiică la vârsta de 20 de ani. Micuța era bolnăvicioasă, fiind născută prematur, și avea nevoie de multă grijă și atenție. „Nu reușeam să fac mâncare, să fac curat, să spăl rufele și soțului nu-i plăcea. Mereu când venea, ceva nu-i plăcea și începea să mă bată”, spune Ecaterina. Femeia susține că bărbatul era foarte gelos, motiv pentru care o bătea atât de des. La scurt timp, femeia a aflat că este însărcinată cu al doilea copil. „El mă bătea cu piciorul în burtă. El spunea că copilul nu e al lui. Eram singură acasă și nu ai cui să-i spui durerea ta și eu am vrut ca fiica mea să aibă o soră, pentru că eu nu am avut pe nimeni. A făcut și ADN și tot nu credea că e fiica lui. El mă bătea noaptea, când copiii dormeau. Îmi punea o cârpă în gură ca ei să nu audă. Mă lovea și cu pumnii, și cu picioarele. Odată m-a târât de păr pe jos, m-a bătut cu picioarele. Când a văzut că nu mai fac niciun sunet, s-a speriat și a chemat ambulanța. Era noaptea. După asta, vreo două săptămâni nu m-a bătut deloc. Odată am stat în comă 10 zile”, își amintește femeia. După ce a ieșit din spital, Ecaterina a plecat la Chișinău. Fiicele sale nu au dorit să meargă cu ea, întrucât le era teamă că vor sta în stradă. Atunci, Ecaterina le-a spus că nu trebuie să permită tatălui să vândă casa lor. „Le-am zis că în caz că ceva nu se primește la voi, veți face o reparație și veți locui acolo.” La Chișinău, aceasta s-a cunoscut cu al doilea său soț. „Eu aveam 40 de ani, el - 58. Nu m-am speriat de diferența de vârstă, pentru că l-am analizat înainte de asta. El era polițist. Eu trăiam atunci la Cojușna, am trăit doi ani acolo. Și el mi-a zis pe urmă să mă mut cu traiul la el”, zice Ecaterina. Al doilea său soț a fost căsătorit de trei ori până a o cunoaște pe ea. Cu prima lui soție, el avea o fată și un băiat. După o perioadă, după multă muncă și niște economii, Ecaterina și soțul său au decis să cumpere o casă în sat, în raionul Telenești. Pentru casă au achitat 3.500 de euro, spune ea, tot 50/50.  „Am fost proprietar doi ani. El nu voia să facă nimic împrejurul casei și a spus să scriu casa pe el și atunci o să facă ceva. Și eu am decis să scriu casa pe el. El a mers bucuros să scriu casa pe el. I-am făcut testament. Nu m-am consultat cu nimeni, nu m-am gândit că el o să procedeze astfel. Eu îi împlineam mereu toate poftele”, își amintește Ecaterina.  Au fost împreună 22 de ani, 20 dintre care au fost căsătoriți. După decesul acestuia, nora i-a spus că bărbatul le-a lăsat casa lor (fiului său). „Actul de vânzare-cumpărare nu era, testamentul tot nu era. Nicio hârtie nu era. Cred că le-a luat nora. Altcineva nu intra în casă. Eu nu am știut, eu aveam încredere în el. Nu pot să vă spun ce era în capul meu atunci. Am discutat cu fiul lui și i-am spus să-mi lase partea mea”, povestește Ecaterina.  Aceasta acum practic se află în stradă și așteaptă să vadă ce va face fiul fostului său soț. Chiar și așa, fiica sa mai mică i-a spus că o va primi la ea acasă și că nu o va lăsa pe drumuri. Cei care doresc să o ajute pe Ecaterina - avocați, juriști, dar și oameni simpli - pot apela la Adrian Prodan. Vizionați întreaga emisiune mai jos: