În acea sumbră lună de decembrie din anul 1914, printre noroaie, sânge și haosul Primului Război Mondial, cel mai teribil conflict militar al omenirii de până atunci, mai multe armistiții spontane extraordinare s-au produs de-a lungul Frontului de Vest, acolo unde trupele germane și cele alte aliaților se aflau într-o luptă sângeroasă.

"Un remarcabil moment de umanitate și frăție în mijlocul ororilor Primului Război Mondial, cu ocazia Crăciunului din 1914, când soldați britanici și germani au renunțat la luptă și au împărtășit cântece, țigarete și chiar un meci de fotbal."

@Guguta.com

În anii ’60, jurnaliștii BBC au vorbit cu unii dintre soldații care, în acea excepțională perioadă de Crăciun au decis să pună armele jos.

În ajunul Crăciunului din 1914, soldatul britanic Graham Williams, din a cincea brigadă de infanteriști din Londra, a încetat să privească cu teamă dincolo de „zona nimănui” dintre cele două tranșee, spre amplasamentul german.

Deja îndurase luni întregi de lupte brutale, vărsare de sânge și distrugeri care au caracterizat Primul Război Mondial, când ceva remarcabil s-a întâmplat:

„Dintr-o dată, lumini au apărut de-a lungul tranșeului german, iar soldații inamici au început să cânte «Stille Nacht, heilige Nacht»”. 

M-am trezit, același lucru l-au făcut și celelalte santinele și toți am mers să-i trezim pe ceilalți să vedem ce se întâmplă , și-a adus Williams aminte într-un dialog cu BBC de acum peste 60 de ani.

Vocile se puteau auzi peste tot, dincolo de „teritoriul nimănui” (n. red. eng. – No Man’s Land), cântece familiare eliminând barierele de limbă și aducând o reamintire muzicală a umanității comune a celor de ambele părți ale frontului.

„Și-au terminat colindele și apoi noi i-am aplaudat și ne-a venit ideea de a răspunde într-un fel. Așa că am răspuns cu «The First Noel»”.

Este greu de găsit originile Armistițiului de Crăciun din 1914 – a părut să se declanșeze spontant în mai multe locuri de pe Frontul de Vest. Nu a existat un armistițiu uniform sau general, ci doar mai multe evenimente localizate în multiple locuri. Pentru unii dintre soldații din tranșee, el a durat câteva ore.

În alte zone, a durat până pe 26 decembrie, iar în unele și mai izolate până de Anul Nou. În alte părți ale Frontului de Vest, nu s-a întâmplat deloc. În jur de 77 de soldați britanici au fost uciși în luptă, în ziua de Crăciun din 1914.

Pentru colonelul Scott Shepherd, pe-atunci un ofițer de rang inferior, luptele din apropierea orășelului Armentieres din nordul Franței au părut că au reînceput aproape accidental. La răsărit, în dimineața de Crăciun, „teritoriul nimănui” era acoperit de o ceață densă - „atât de groasă că nu puteai să-ți vezi mâna în fața ta”, și-a adus el aminte. S-a luat decizia să se profite de avantajul dat de vreme pentru a reface tranșeele. În timp ce soldații umpleau saci cu nisip și încercau să repare parapetul, ceața a început să se risipească.

„Ceața s-a ridicat incredibil de repede. Iar de-a lungul liniei frontului am putut să vedem că germanii făceau același lucru pe care îl făceam și noi. Ne-am uitat unii la alții vreme de câteva momente, iar doi dintre soldații noștri s-au dus spre ei. S-au întâlnit, și-au strâns mâinile, au făcut schimb de țigarete, au vorbit. Războiul, în acel moment, s-a oprit complet”. Generalul Walter Congreve, care a condus brigada de pușcași, i-a scris soției sale în ziua de Crăciun, descriind armistițiul ca pe o „situație extraordinară”.

Pentru că tranșeele erau atât de apropiate, soldații au putut să strige unii la alții, salutându-se și cerând o zi de armistițiu. „Unul dintre oamenii noștri s-a ridicat peste parapet și a văzut că un german face același lucru. Amândoi au ieșit, iar apoi și alții au venit să facă schimb de țigarete și să cânte colinde”.

Armistițiul a permis unora dintre soldați momente de respiro pentru a-și recupera morții și a-i înmormânta. Oameni care până atunci se omorau între ei, schimbau acum țigarete, mâncare și suveniruri de acasă. Există inclusiv detalii legate de niște meciuri spontane de fotbal, care au avut loc între tranșee. Colonelul german Johannes Niemann, locotenent în al 33-lea regiment din Saxonia, a fost unul dintre soldații care au participat la aceste jocuri de fotbal. „Dintr-odată, un «Tommy» (poreclă dată de germani soldaților britanici în timpul secolului al XIX-lea și care a devenit populară în timpul Primului Război Mondial – n. red.) a venit cu o minge de fotbal. Am juca un meci pe care germanii l-au câștigat cu 3 la 2”, a spus el.