Cercetările au arătat că cei mici încep să distingă fantezia de realitate în perioada preșcolară.

"Studiul condus de psihologa Candice Mills de la Universitatea Texas din Dallas a dezvăluit că, în medie, copiii încep să pună la îndoială existența lui Moș Crăciun în jurul vârstei de opt ani. De asemenea, cercetarea a arătat că aproximativ o treime dintre copii și jumătate dintre adulți au raportat emoții negative după descoperirea că Moș Crăciun nu există."

@Guguta.com

De la paharele goale de sherry de pe șemineu până la urmele de funingine care duc la ușa dormitorului, dovezile existenței lui Moș Crăciun sunt în mod clar irefutabile. Cu toate acestea, majoritatea copiilor vor începe să pună la îndoială acest lucru la un moment dat - și mulți părinți anticipează acest moment cu teamă, transmite Știri.md cu referire la adevarul.ro. Acum, psihologii au identificat vârsta medie la care se instalează scepticismul față de Moș Crăciun și care sunt copiii care prezintă cel mai mare risc de a avea sentimente negative atunci. În timp ce majoritatea adulților au căzut în mitul că Moș Crăciun nu există, mulți copii încă mai cred - chiar dacă ideea că un singur individ vizitează casele a miliarde de copii într-o singură noapte este în contradicție cu abilitățile lor de raționament mai largi. Dr. Candice Mills, psiholog la Universitatea Texas din Dallas, SUA, și un sceptic în privința lui Moș Crăciun, a declarat: "Copiii încep de obicei să facă distincția între fantezie și realitate în anii preșcolari, dar credința lor în existența unui Moș Crăciun unic și magic continuă adesea până în copilăria mijlocie." Mills a devenit interesată de această problemă atunci când a devenit părinte și "s-a cufundat” în lumea promovării lui Moș Crăciun. "Am simțit o oarecare tensiune în legătură cu acest subiect, pentru că, pe de o parte, ne încurajăm adesea copiii să fie gânditori științifici și să nu-i înșele pe ceilalți, însă, în cazul poveștii lui Moș Crăciun, uneori, există o anumită întindere a adevărului care o însoțește.Eram îngrijorată că voiam să pară că mint în fața copiilor mei, pentru că știam că m-am simțit supărată că am fost mințită în legătură cu Moș Crăciun." Pentru a înțelege mai bine această trecere de la credință la neîncredere și experiențele copiilor în această privință, Mills și colegii ei au intervievat 48 de copii cu vârste cuprinse între șase și 15 ani care nu mai credeau în Moș Crăciun și 44 de părinți ai acestora, plus alți 383 de adulți. Cercetarea, care nu a fost încă revizuită de colegi, a constatat că, pentru majoritatea copiilor, neîncrederea a apărut treptat în jurul vârstei de opt ani - deși unii copii de trei sau patru ani s-au convins că Moș Crăciun nu este real, în timp ce alți copii au crezut în el până la vârsta de 15 sau 16 ani. În multe cazuri, mărturiile altor necredincioși au fost cele care le-au zdrobit în cele din urmă credința. Mills a spus: "Este posibil ca ei să fi avut un anumit scepticism bazat pe raționamente logice - cum ar fi cum poate Moș Crăciun să facă într-adevăr înconjurul lumii într-o singură noapte? - dar ceea ce îi împinge peste limită este un coleg de clasă de la școală care spune că nu este real." Aproximativ o treime dintre copii și jumătate dintre adulți au raportat unele emoții negative după ce au căzut în plasa zvonului că Moș Crăciun nu există. Deși aceste sentimente au fost, de obicei, ușoare și de scurtă durată, aproximativ 10% dintre adulți au raportat o tristețe de mai lungă durată sau o încredere redusă în părinții lor ca urmare a acestui fapt. Astfel de sentimente au avut tendința de a fi asociate cu faptul că au aflat brusc sau li s-a spus direct că Moș Crăciun nu este real, că au făcut această descoperire la o vârstă mai înaintată și că au avut părinți care au susținut cu tărie existența lui Moș Crăciun, de exemplu, făcând videoclipuri cu el în sufragerie sau lăsând dâre de sclipici pe podea. Cu toate acestea, au existat, de asemenea, mulți copii care au declarat că s-au simțit fericiți sau ușurați atunci când au renunțat la credința lor. "Era ca și cum ar fi rezolvat un fel de ghicitoare", a spus Mills. Deși Moș Crăciun nu vede cu ochi buni un astfel de comportament, va fi ușurat să afle că, indiferent de experiența lor, marea majoritate a adulților și copiilor sceptici au spus că vor continua tradiția Moșului cu proprii lor copii sau că o fac deja. În ceea ce privește modul în care cei care neagă Moș Crăciun ar trebui să trateze întrebările legate de Moș Crăciun atunci când acestea apar, Mills a sugerat să asculte cu atenție ceea ce întreabă copilul, înainte de a răspunde. Dacă aceștia vor să știe cum intră Moș Crăciun pe hornuri înguste sau cum intră în casele care nu au unul, este posibil ca ei să nu fie pregătiți să renunțe la ideea de Moș Crăciun. Luați în considerare posibilitatea de a-l întreba pe copil ce crede, vorbind despre ceea ce cred "unii oameni" sau pur și simplu spuneți "este o întrebare interesantă". În cazul în care sunt întrebați direct dacă Moș Crăciun este real, îngrijitorii ar putea, de asemenea, să folosească o întrebare de deviere, cum ar fi "ce crezi?" și să vadă cum copilul discută el însuși despre asta. "Uneori poate exista o oarecare tensiune, pentru că ei vor să continue să creadă în magie, dar vor, de asemenea, să știe adevărul", a spus Mills. Întoarcerea la copil îi poate ajuta pe îngrijitori să evalueze nevoile acestuia în acel moment. Când Mills a fost întrebată această întrebare de către propriii ei copii, inițial a deviat, dar când aceștia au spus: "Vreau să știu adevărul" - Mills le-a spus. "Au fost foarte mândri de ei înșiși și au sărbătorit". De asemenea, unii copii pot fi mai sensibili decât alții la faptul că sunt mințiți, a adăugat ea. Unul dintre adulții pe care i-a intervievat a spus că s-au simțit foarte trădați de părinții lor, deoarece aceștia îi învățaseră să nu mintă, dar o făceau ei înșiși. Mills a spus: "În astfel de cazuri, părinții pot atenua lovitura recunoscând sentimentele copilului lor și vorbind despre motivul pentru care l-au inclus pe Moș Crăciun în tradițiile lor de sărbători."