În penultima săptămână a anului, Parlamentul moldovean, dominat de PAS, a numit-o guvernatoare a Băncii Naționale pe fosta ministră de Finanțe din România, Anca Dragu, care primise cetățenia Republicii Moldova cu o zi înainte, prin decret prezidențial.

"Anca Dragu, cu o vastă experiență în finanțe și buget, atât la nivel național, în România, cât și internațional, a fost numită guvernatoare a Băncii Naționale a Moldovei. Deși numirea sa a primit aplauze, a fost și criticată, în special din partea opoziției. Cu toate acestea, experiența și competența Ancăi Dragu în domeniul financiar și în instituțiile europene este văzută ca un mare avantaj pentru R.Moldova în procesul său de aderare la Uniunea Europeană."

@Guguta.com

Suporterii puterii au aplaudat știrea, dar opoziția a criticat-o, fostul președinte socialist Igor Dodon vorbind chiar despre „trădare” la acordarea rapidă a cetățeniei și anunțând că se adresează Procuraturii Generale.

Însăși Anca Dragu nu a făcut, deocamdată, declarații ample despre competențele și intențiile sale. 

Europa Liberă a apelat pentru informații la un politician din România care o cunoaște bine, inclusiv pentru că a condus un guvern din care ea a făcut parte: Dacian Cioloș, fost premier român, fost comisar european, din 2019 membru al Parlamentului European.

Dată fiind experiența vastă a lui Dacian Cioloș în instituțiile europene, i-am cerut și detalii despre „culisele” primirii R. Moldova printre țările candidate la aderarea la Uniunea Europeană.

Europa Liberă: O cunoașteți bine pe Anca Dragu, a fost membră a guvernului pe care l-ați condus în România. La Chișinău se vorbește mereu despre faptul că ea a avut succese în România. Ne puteți spune ceva despre ele, că în R. Moldova nu sunt chiar așa de cunoscute?

Dacian Cioloș: Anca Dragu este o specialistă în finanțe publice, în buget și finanțe, a făcut studii in domeniile acestea și, dincolo de studii și dincolo de experiența pe care a avut-o în Banca Națională a României, știu că a lucrat pentru FMI, a făcut parte din echipa care a monitorizat România câțiva ani, inclusiv în perioada când România cerea finanțare de la Fondul Monetar, iar apoi a lucrat la Comisia Europeană, în Direcția Generală pentru Buget și Finanțe. Eu acolo am auzit de dânsa, când eram comisar european, iar la sfârșitul lui 2015, când am fost desemnat premier și trebuia să-mi formez echipa, mi-am dorit la Ministerul de Finanțe pe cineva care să cunoască și situația din România, dar care să aibă și o perspectivă mai detașată de situația din România. Aveam nevoie de cineva care să cunoască procedurile de acolo, dar să aibă și un ochi critic...

Credeți că acestă experiență a Ancăi Dragu, inclusiv la CE, va fi utilă R. Moldova în procesul de aderare? Își va putea folosi această experiență din postul de guvernatoare a BNM?

E un lucru pe care eu l-am spus imediat ce am aflat de propunerea Parlamentului R. Moldova de a-i oferi acest post, această responsabilitate: mai multe instituții din R. Moldova, nu doar Banca Națională, au nevoie să facă reforme, dar să și știe să reflecte aceste reforme în negocierile cu organismele internaționale, pentru că R. Moldova e într-un proces de recâștigare a credibilității instituționale la nivel internațional, după ce inclusiv lideri politici au fost urmăriți penal, unii condamnați, a fost acea problemă cu furtul miliardului dintr-un sistem instituțional național. Deci, instituțiile din R. Moldova și-au pierdut mult din credibilitate în ultimii ani. Nimeni nu investește în țări ale căror instituții nu inspiră încredere și cred că, din acest punct de vedere, experiența Ancăi Dragu poate fi utilă.

Ați știut dinainte că Anca Dragu va merge la Chișinău sau ați aflat de această numire din presă?

Eu știam că există intenția conducerii de la Chișinău de a folosi experiența unor oameni care, sigur, vorbesc limba și care se consideră apropiați. Am văzut toate discuțiile astea în R. Moldova legate de primirea cetățeniei... Eu, ca român, mă consider pe jumătate și moldovean. Eu sunt în Parlamentul European ca să ajut și R. Moldova, nu mă consider un cetățean sută la sută străin față de R. Moldova și știu că mai sunt mulți care gândesc ca și mine. Știam că există, în general, această intenție de a folosi competențele unor cetățeni români care se simt apropiați de R. Moldova în acest proces de pregătire a R. Moldova pentru UE.

Guvernarea de la Chișinău, mai exact, are acest interes? Și îl promovează în discuțiile cu Bucureștiul, spunând: „Dați-ne oameni”?

Eu nu știu dacă discută cu conducerea de la București, dar știu că sunt mai mulți oameni, mai mulți români care au avut responsabilități, ca mine, ca Anca Dragu, ca alții – unii dintre ei lucrează deja ca experți din partea Uniunii Europene în R. Moldova și, iată, conducerea de la Chișinău a căutat și alte modalități prin care să poată să aducă acești oameni ca să ajute acolo. Și eu cred că e un lucru bun și chiar este o mișcarea foarte „smart”, foarte inteligentă, pentru că ei combină credibilitatea unor oameni cunoscuți deja la nivel internațional, la nivel european, cu experiență dovedită. O combină cu avantajul că acești oameni sunt din același mediu cultural ca și cei din R. Moldova, vorbesc aceeași limbă, și au și ei, avem și noi interesul să vedem R. Moldova în UE.

Mai știți de alte persoane care ar putea să vină la Chișinău în posturi atât de importante?

Nu pe mine trebuie să mă întrebați asta, trebuie să întrebați conducerea de la Chișinău. Eu știu că sunt mai mulți oameni care sunt gata să-și pună la dispoziție experiența, competențele și credibilitatea ca să ajute R. Moldova, în măsura în care există această dorință.

Știți și nume de persoane interesate?

Evident, știu și nume, dar nu e cazul să dau acum nume. Sunt mulți oameni, inclusiv din echipa (guvernamentală) pe care eu am condus-o în 2016, unii dintre ei lucrează deja ca experți ai UE la Chișinău, care pot fi mobilizați. Eu din câte știu e o idee care va fi bine îmbrățișată și la nivelul instituțiilor europene, pentru că și Comisia Europeană realizează faptul că, în momentul când vor începe efectiv negocierile de aderare cu Ucraina și Moldova, capitol cu capitol, va fi foarte mult de lucru, vor fi, dincolo de deciziile politice, foarte multe detalii tehnice, iar oamenii aceștia, români care au fost deja implicați într-un proces de negociere a aderării la UE, iar unii lucrează și acum în sau cu instituții europene, dacă ar fi implicați de partea cealaltă, a Chișinăului, în aceste negocieri ar putea facilita foarte mult accelerarea acestui proces, pe partea aceasta tehnică, juridică, adminstrativă ș.a.m.d.

În R. Moldova, multă lume o aplaudă, o salută pe Anca Dragu. Sunt, însă, și voci critice. Opoziția, socialiștii, comuniștii spun că felul cum i s-a acordat cetățenia, rapid, n-ar fi cu totul OK. Nu credeți că așa ceva ar putea irita anumite părți ale spectrului politic moldovenesc, faptul că „vin românii” în funcții mari?

Evident că Anca Dragu și alții, dacă va fi cazul, vor trebui, în perioada următoare, să demonstreze toate aceste așteptări pozitive legate de ceea ce pot să facă. Vor trebui să demonstreze, inclusiv, loialitatea față de Republica Moldova, pentru că cetățenia asta vine și cu anumite responsabilități față de țara care îți acordă cetățenia. Depui un jurământ… Așa cum v-am spus, există în mod natural pentru mulți români această afinitate cu Republica Moldova și evident că și Anca Dragu va trebui să demonstreze niște lucruri în perioada următoare, dar eu sunt convins că ea va arăta că e deschisă să lucreze cu toți cei care au interesul să împingă Republica Moldova pe această cale a democrației, a reformelor instituționale interne, a transparenței și așa mai departe. Deci, da, sunt niște lucruri care trebuie demonstrate în perioada următoare.

Într-un interviu pe care l-ați dat ziarului „Libertatea”, spuneți că România a dat anumite garanții Comisiei Europene în ce privește candidatura R. Moldova la aderarea la UE ? Puteți explica de ce garanții a fost vorba?

România a insistat și a făcut lobby politic pe lângă multe alte state membre care nu erau foarte convinse că e cazul atunci ca și Republica Moldova să capete statutul de țară candidată. Atunci era o opinie aproape unanimă că Ucrainei trebuie să-i fie acordat acest statut, pentru că se afla într-o situație dificilă și avea nevoie și de o susținere morală și de un semnal clar, politic, că va fi sprijinită pe calea europeană, dacă asta alege Ucraina.

În interiorul Comisiei Europene era o anumită îngrijorare, pentru că știau că va fi foarte mult de lucru cu Ucraina, o țară mare și cu multe probleme, și că poate ar trebui să fie luate lucrurile etapă cu etapă, întâi să vedem cum avansează Ucraina și mai încolo să vedem dacă putem acorda acest statut de țară candidată și Republicii Moldovei. Atunci, lideri politici din România, inclusiv guvernul României, au convins Comisia Europeană că, dacă Republica Moldova va căpăta acest statut, România o va ajuta prin toate mijloacele posibile, folosind și această proximitate de limbă cultură, istorică – că va ajuta Republica Moldova în acest proces.

Eu știu că am avut personal atunci o discuție cu președinta Comisiei Europene, care mi-a spus exact acest lucru: „Bun, vom vedea ce putem face, dar dacă acordăm statutul de țară candidată și Republicii Moldova și începem negocierile, va fi nevoie de sprijinul total a României pentru instituțiile din Republica Moldova ca să treacă prin acest proces, care nu e unul ușor”. Și îmi spunea atunci: „Voi, în România, știți ce înseamnă negocierile de aderare, voi sunteți stat membru, deci sunteți și parte a structurilor decizionale europene și atunci părerea voastră, sprijinul vostru și cumva garanția voastră contează și pentru celelalte instituții europene”.

Deci lobby-ul românesc intens a fost înaintea acordării statutului de țară candidată...

Da, inițial era vorba doar de Ucraina, și în cele din urmă a primit și Republica Moldova statutul de țară candidată. N-a primit Georgia statutul de țară candidată atunci, iar eu cred că și aici se poate vedea diferența între o țară potențial candidată care are sprijin și alta care are sprijin mai puțin. Iar acest sprijin politic foarte clar a fost prezent și acum, când a fost decisă începerea negocierilor de aderare (la 14 decembrie – n. red). De fapt, negocierile vor începe efectiv - sper eu - undeva în primăvară, atunci se vor deschide primele capitole, dar era foarte importantă decizia asta politică în Consiliul European de a decide abilitarea Comisiei Europene de a începe negocierile de aderare și cu Republica Moldova.

Mai spuneți în interviul din „Libertatea” că, dacă România și-ar „pune mintea” serios, în 3-4 ani Moldova ar putea fi gata de aderare. Chiar credeți că ar putea România juca un rol așa de mare și așa de... accelerator?

Republica Moldova, spre o deosebire de orice altă țară candidată, are avantajul că ea are practic toată legislația europeană deja tradusă în limba oficială (română, n. red.). Deci nu mai trebuie să piardă timpul cu traduceri, cu interpretări juridice și așa mai departe. Republica Moldova e o economie mai mică, deci care nu o să pună probleme mari de integrare în piața comună. Ceea ce trebuie e doar ca Republica Moldova să-și negocieze bine perioadele de tranziție, în așa fel încât să aibă timp să-și întărească sectoarele economice mai sensibile, care n-ar fi în măsură să facă față concurenței pe piața europeană. Dar are și avantajul că ea împărtășește vecinătate și proximitate, inclusiv culturală, cu România. Dacă pe toată partea asta - instituțională, legislativă, economică, de investiții - ar exista o colaborare foarte strânsă între România și Republica Moldova și ar fi un transfer accelerat al experienței din România spre Republica Moldova, eu cred că negocierile acestea de aderare, capitol cu capitol, ar merge foarte repede, în măsura în care și reformele care sunt necesare să fie decise și aplicate în Republica Moldova ar fi asumate de o majoritate politică care să-și dorească să facă aceste reform