În R. Moldova nu există niciun centru de plasament pentru adulții cu Sindromul Down. Atunci când rămân fără părinți, de cele mai multe ori, aceștia ajung la azilurile de bătrâni, unde nu primesc îngrijirile specifice de care au nevoie.

"Galina Țurcan, o femeie din Chișinău, își îngrijește fiul de 40 de ani, Leon, care suferă de Sindromul Down, un diagnostic pe care l-a primit abia după trei decenii de la naștere. În lipsa unui centru de reabilitare sau suport specializat, Galina a dedicat întreaga sa viață îngrijirii permanente a fiului său, nefiind sigură ce se va întâmpla cu el după moartea sa."

@Guguta.com

Galina Țurcan din Chișinău are 75 de ani, iar fiul său Leon – 40. Femeia povestește că, atunci când l-a adus pe lume, medicii i-au pus un alt diagnostic și abia peste 30 de ani a aflat că acesta are Sindromul Down, transmite Știri.md cu referire la europalibera.org.  „Când l-am născut pe Leon, doctorii mi-au zis că are un handicap și că ar fi bine să-l las la orfelinat, să nu-mi stric viața, că el oricum va muri peste câțiva ani”, a spus Europei Libere Galina Țurcan. Leon nu a mers nici la grădiniță, nici la școală, iar centre de reabilitare pentru copiii cu nevoi speciale practic nu existau în acea perioadă. Băiatul a stat mai mult acasă, fiind îngrijit permanent de mama sa, care i-a fost și asistentă personală până în luna februarie a acestui an, când a fost demisă. Leon nu se descurcă de unul singur. În plus, el are mai multe probleme de sănătate, de la hipertensiune arterială până la diabet zaharat. Mama îl îmbracă, îi face baie, îi pregătește mâncarea, îi spală hainele, îi face injecții și chiar îl adoarme. Ajunsă la 75 de ani, femeia nu-și imaginează ce va face fiul său fără ajutorul ei. Leon nu mai are pe nimeni. „Aș muri liniștită să știu că este un centru pentru oameni ca el. În fiecare seară mă gândesc ce va face el când eu nu voi mai fi. Chiar m-am interesat și mi-au zis că, dacă va avea noroc, îl vor lua la azil de bătrâni”, spune mama lui Leon. Citește continuarea pe moldova.europalibera.org.