Ucraina are nevoie de arme și muniții de la aliații săi, dacă vrea să respingă anul acesta atacurile din partea unei Rusii mai bine echipate, care a preluat inițiativa pe front. Scopul său ar fi reconstruirea forței de luptă, pentru un 2025 potențial decisiv.

"Articolul analizează situația complexă și dificilă în care se află Ucraina după doi ani de război, evidențiind eforturile și rezistența acesteia în lupta cu Rusia, dar și impactul și consecințele pe care le-ar avea o potențială înfrângere. Sunt examinate scenariile multiple și incerte ce pot influența deznodământul conflictului, de la aspecte militare și politice, la cele economice și sociale. În același timp, articolul scoate în evidență importanța sprijinului internațional pentru Ucraina și consecințele care ar decurge din lipsa acestuia."

@Guguta.com

Potrivit unor analiști, după doi ani de luptă, Kievul se află în mod evident într-o situație dificilă, dar cel puțin până acum, nici Rusia nu a arătat că ar putea câștiga războiul, transmite Știri.md cu referire la Libertatea.ro. Căderea orașului Avdiivka ilustrează cu exactitate momentul important în care a ajuns războiul după doi anì de măcel, cu o Ucraină slăbită și în criză de muniție şi militari, și o Rusie mai bine echipată, cu o armată mai numeroasă și gata să calce pe nenumărate cadavre pentru a-și atinge obiectivele. Felul în care s-a terminat bătălia de la Avdiivka dezvăluie ceva și despre situația în care se află Kievul. Surse ucrainene și americane au spus că retragerea a fost una haotică, cel mai probabil prost organizată sau prea mult amânată, și că numeroși militari, în jur de 100 sau chiar mai mulți, mult mai mulți, potrivit altor estimări, ar fi rămas în urmă, fiind probabil capturați. În vreme ce nu va antrena, probabil, prăbușirea imediată a liniilor de apărare, înfrângerea este una simbolică și dureroasă pentru moralul ucrainenilor. Iar forțele ruse nu au luat nicio pauză și au continuat să lanseze atacuri asupra altor puncte ucrainene cheie: Robotine – în regiunea Zaporojie, Kupiansk – în Harkov și Ceasiv Iar în Donețk. „Prin urmare, pentru acest an, Ucraina are un scop clar: să reziste, în timp ce își reconstruiește armata și așteaptă noi livrări de obuze și echipamente militare – mai multe rachete cu rază lungă de acțiune, avioane de luptă, sisteme antiaeriene și de război electronic și nu în ultimul rând, drone”, a declarat un oficial ucrainean. Au spus-o nu numai ucrainenii, dar și observatorii din Occident. Anul acesta va fi unul de „recuperare și pregătire de ambele părți, ca în 1916 și 1941-1942 în ultimele războaie mondiale“, a explicat pentru Politico Marc Thys, general locotenent belgian, fost adjunct al ministrului apărării. Există însă suficiente semne de întrebare. Războiul, au avertizat alți comentatori și oficiali, este imprevizibil. „Anul va fi dificil, nimeni nu poate prezice din ce direcție va veni Rusia sau dacă noi vom avansa”, a declarat Taras Cemut, analist militar ucrainean și sergent în cadrul Forțelor Navale, citat de Politico. Un război care a sfidat așteptările În cei doi ani de când Rusia a invadat Ucraina, conflictul a sfidat în mod constant așteptările. În săptămânile de după 24 februarie 2022, când forțele rusești s-au revărsat peste graniță, Ucraina a surprins lumea, și poate chiar pe ea însăși, rezistând în fața asaltului general și respingând atacul țintit asupra Kievului. După ce războiul s-a mutat spre sud și est, Ucraina a surprins din nou cu campaniile sale fulgerătoare care au împins forțele rusești în afara provinciei Harkov și în afara orașului Herson, la începutul lunii septembrie 2022. Aceste mișcări nu au schimbat însă dramatic dinamica războiului, așa cum așteptau unii, parțial deoarece Rusia a mobilizat rapid mai mulți militari și și-a consolidat liniile de apărare. A urmat mult așteptata contraofensivă ucraineană din vara anului trecut, care a eșuat. Pe măsură ce războiul intră în al treilea an, Ucraina se află într-o situație din ce în ce mai complicată, iar Rusia are avantajul. Pesimismul cu privire la șansele Kievului este alimentat de lipsa acută de muniții și de forță de luptă în tabăra ucraineană, îndoielile cu privire la sprijinul SUA și percepția că forțele rusești nu sunt descurajate de pierderi. Pentru Kiev, care are nevoie mare de noi militari, 2024 va oferi puține oportunități pentru mișcări operaționale majore împotriva Rusiei. Iar dacă un nou pachet major de ajutor din partea SUA rămâne blocat în Congres, lucrurile ar putea deveni chiar mai dramatice. Unii experți au avertizat că, în cel mai negru scenariu, o prăbușire a liniei de apărare în anumite puncte ale frontului nu este exclusă. În același timp, alți observatori au spus că Vladimir Putin se află și el într-o situație delicată. Dacă Rusia nu poate găsi o modalitate de a cuceri rapid noi teritorii fără a suferi pierderi uriașe în acest proces, inutilitatea întregii sale întreprinderi va fi mai greu de ascuns, a observat Lawrence D. Freedman, profesor la Kings College London, într-o analiză pentru revista Foreign Affairs. Iar dacă cifrele avansate de un blogger militar rus sunt reale, iar Moscova chiar a pierdut 16.000 de militari și sute de blindate în lupta pentru Avdiivka – Ucraina susține că 47.000 de ruși au murit – asta înseamnă că pentru armata rusă costurile vor fi greu de achitat. Putin merge mai departe Acestea fiind spuse, puterea lui Putin este deocamdată de nezdruncinat. La Moscova nu este permisă nicio critică. Liderul opoziției, Aleksei Navalnîi, care a condamnat războiul Rusiei, nu a putut fi tolerat nici măcar atunci când a fost închis într-o închisoare din Arctica, aproape complet izolată de lumea exterioară. Moartea sa, în circumstanțe dubioase și încă neexplicate, este în concordanță cu hotărârea Kremlinului de a elimina orice act de disidență. Chiar și eșecurile majore în conflict par să fi avut un efect redus asupra lui Putin. Costurile războiului, inclusiv sancțiunile economice, au fost limitate de creșterea prețurilor la petrol și gaze. Până la sfârșitul anului 2022, Kremlinul a reușit să pună întreaga țară pe picior de război, acceptând că va avea parte de o luptă lungă. Iar ultimele studii sugerează că Rusia va putea susține efortul la acest nivel încă doi sau trei ani. Producția militară proprie și ajutorul primit din Coreea de Nord și Iran oferă forțelor ruse obuzele și rachetele necesare pentru menținerea unui ritm susținut, deși nu la nivelul de la începutul invaziei. Estimările privind producția anuală de obuze în Rusia variază de la un milion până la 4,5 milioane. „Acest volum depășește în mod semnificativ cantitatea de muniție de artilerie disponibilă pentru Ucraina”, a subliniat un studiu al Ministerului Apărării din Estonia. Situația este mai complicată atunci când vine vorba despre reînnoirea flotei de blindate, dar Rusia a reușit parțial să peticească lucrurile, inclusiv mulțumită tancurilor vechi scoase din depozite și reparate. Pentru Rusia, unul dintre avantaje este capacitatea de a tolera pierderile masive de vieți omenești. Serviciile secrete americane spun că 315.000 de soldați ruși au fost uciși sau răniți de la începutul luptelor, dar Kremlinul continuă să alimenteze războiul cu mai mulți oameni. Putin a declarat anul trecut că Rusia are 617.000 de soldați în Ucraina, iar mai mulți sunt pe drum. Populația Rusiei este de trei ori mai mare decât cea a Ucrainei, ceea ce a permis Moscovei să evite până acum o mobilizare mai largă. Iar sondajele de opinie au arătat că rușii susțin în general războiul, chiar dacă nu cu mult entuziasm. Rămâne de văzut dacă moartea lui Navalnîi va schimba ceva, dar oamenii Kremlinului cred că nu. Lucrurile se complică pentru Kiev La Kiev, lucrurile sunt ceva mai complexe. Zelenski rămâne popular, deși nu la fel de mult ca înainte. El a devenit mai dependent de un cerc din ce în ce mai restrâns de consilieri de încredere. Înlocuirea popularului comandant Valeri Zalujnîi cu Oleksandr Sîsrski nu a fost bine primită în Ucraina, în special în rândul trupelor, deși este neclar ce efecte va avea pe termen lung. Unii și-au exprimat îngrijorarea că Zelenski vrea mai degrabă oameni fideli, decât oameni necesari pentru efortul țării. Este la fel de posibil ca motivul schimbării să fie frustrarea președintelui cu privire la lipsa de progres a Ucrainei în eliberarea teritoriului ocupat de Rusia. Însă este clar că situația de pe front depinde în mare măsură de suplimentarea numărului de militari ucraineni – în condițiile în care mobilizarea provoacă dezbateri complicate – și de deblocarea ajutorului militar american, precum și de sporirea livrărilor de muniție pentru artilerie în special, o problemă pe care Occidentul nu a rezolvat-o încă. Kievul încearcă să stimuleze producția internă de muniție, dar progresele au fost lente. O promisiune a UE de a trimite un milion de obuze până în martie nu a fost respectată. Este posibil să nu fi fost livrate decât 300.000 de obuze, scrie Politico. SUA ar fi trimis până la două milioane de obuze de 155 de milimetri de la începutul războiului, dar aceste livrări s-au oprit, din cauza blocajului politic de la Washington. Lucrurile în privința numărului de militari nu sunt mai simple. Armata ucraineană are în jur de 800.000 de militari, cu rezerve de peste un milion. Eforturile de creștere a numărului de soldați prin reducerea vârstei de recrutare de la 27 la 25 de ani – care ar adăuga aproximativ 400.000 de oameni în armată – s-au lovit de opoziție. Însă generalii ucraineni au nevoie de mai mulți oameni pentru a putea elibera măcar temporar soldații obosiți de lunga ședere pe front și pentru a construi noi unități de trupe, antrenate și odihnite. Militarii ucraineni par la fel de hotărâți ca la început. Dar, după cum a observat corespondentul New York Times, ei sunt și epuizați. Mulți dintre ei nu au mai avut pauze de luni întregi. Nu și-au văzut familiile. Guvernul nu face publice cifrele privind numărul de morți, dar în Ucraina sunt înmormântări în fiecare zi. Toată lumea cunoaște pe cineva care a fost ucis sau rănit în timpul luptelor. Este o țară în doliu perpetuu. Cu toate acestea, în mod remarcabil, sondajele recente sugerează că 90% dintre ei cred că vor câștiga războiul – atât timp cât au sprijinul aliaților. Chestiunea încrederii nu este însă atât de simplă peste granițe. Majoritatea europenilor sprijină Kievul, dar o majoritate covârșitoare crede că Ucraina va pierde războiul, după cum a arătat un studiu recent al Consiliului European pentru Relații Externe. Analistul ucrainean Cemut a subliniat pentru Politico că multe depind de decizia liderilor republicani de a debloca sau nu pachetul de ajutor pentru Ucraina. Însă în rândul conservatorilor din SUA, și nu doar al politicienilor, intenția distanțării de războiul din Ucraina este tot mai clară. Un conflict static, deocamdată Oricum, dacă Ucraina se află pe picior greșit, acest lucru nu ar putea fi neapărat dedus din situația teritorială. Mai exact, Kievul nu a pierdut ceva major anul acesta. Dar nici nu a câștigat. La aproximativ o lună de la începerea războiului, Rusia controla mai mult de 22% din teritoriul ucrainean (inclusiv teritoriile pe care le-a ocupat în 2014). Cele două ofensive uimitoare din Harkov și Herson au ajutat Ucraina să elibereze mai mult de jumătate din teritoriul pe care Rusia îl ocupase din februarie 2022. Dar de atunci, progresele pe frontul teritorial s-au blocat. Contraofensiva ucraineană din vara anului trecut nu a însemnat mare lucru. O analiză realizată de revista The Economist arată că Rusia a câștigat teritoriu în ultimele 12 luni, deși foarte puțin. Calculând pierderile și câștigurile, vedem că Rusia și-a sporit teritoriile cucerite cu 0,2 puncte procentuale. Avantajul tot mai mare al Rusiei în ceea ce privește artileria are însă un impact asupra forțelor ucrainene. Monitorizările arată lupte grele de-a lungul fronturilor estic și sudic. Un maior din cadrul forțelor armate ucrainene a declarat pentru The Economist că, dacă ar fi avut mai multe echipamente și muniții, bătălia pentru Avdiivka s-ar fi încheiat „cu totul altfel”. Acum, alte orașe din estul țării se tem că vor fi următoarea țintă a Rusiei. Ucraina are mai mult succes pe mare. Chiar fără o marină convențională, Ucraina provoacă daune serioase Rusiei în Marea Neagră. Atacurile cu rachete și drone au devastat flota rusă: 25 de nave de suprafață și un submarin au fost distruse, iar 15 sunt în reparații. Pe 14 februarie, oficialii ucraineni au declarat că au scufundat o altă navă importantă, afirmație susținută de înregistrări video. Navele rămase ale Rusiei au fost forțate să opereze la distanțe mult mai mari de coasta Ucrainei. Acest lucru a permis Ucrainei instituirea unui coridor strategic pentru cereale și alte exporturi, după retragerea Rusiei dintr-un acord ONU. O etapă critică În acest moment, a devenit evident că uzura unui război îndelungat își pune amprenta asupra Ucrainei. De partea celalată, Rusia deține inițiativa, dar nu are neapărat foarte multe de arătat. De fapt, pentru toate resursele pe care Putin le-a aruncat în acest război, rezultatele au fost încă reduse. Moscova poate găsi forță de luptă suplimentară, dar îi va fi mult mai greu să înlocuiască ofițerii tineri pierduți și echipamentele moderne. Chiar dacă Ucraina nu reușește să obțină un avantaj major, poate realiza foarte multe prin simpla blocare a avansului forțelor ruse și prin epuizarea acestora, a observat profesorul Freedman, în analiza din Foreign Affairs. Loviturile asupra logisticii militare și industriale rusești și chiar asupra navelor aflate în raza de acțiune a dronelor ucrainene vor fi cele mai probabile stimulente morale pentru forțele Kievului. Capacitatea Ucrainei de a continua să exporte cereale pe mare și amenințarea sa de a separa Crimeea de Rusia nu oferă Kievului o cale spre victorie, dar stânjenesc Kremlinul. În același timp, nimeni nu ascunde ideea că războiul se află într-o etapă critică. Dacă pachetul de ajutor din partea SUA se va concretiza în cele din urmă, într-un viitor apropiat, acest lucru ar trebui să ofere Ucrainei capacitatea de a menține liniile și, la fel de important, de a reforma strategia pe termen lung – principala sarcină pe care Zelenski i-a încredințat-o generalului Sîsrski. Această prioritate înseamnă, de asemenea, ca Washingtonul să își reconsidere abordarea, a subliniat profesorul Freedman. Administrația Biden a fost neliniștită în ceea ce privește susținerea unor lovituri cu arme cu rază lungă de acțiune. Dar situația a avansat atât de mult, iar strategia rusă a devenit atât de lipsită de remușcări, încât Statele Unite vor trebui să recunoască importanța acestor lovituri, a spus el. Când se va încheia războiul? Clar este că, în al doilea an al războiului, nu există o succesiune clară de victorii pe câmpul de luptă sau un scenariu clar care să indice calea spre un triumf – al oricărei tabere. Războiul se va încheia probabil atunci când una dintre părți va considera că acesta nu mai merită efortul și va căuta să își reducă pierderile. Această decizie va fi consecința nu doar a factorilor militari, ci și a celor economici, sociali și politici. Este greu de văzut cum ar putea accepta Ucraina o încetare a focului, atât timp cât atât de mult din teritoriul său este ocupat. Sondajele sugerează că ucrainenii nu sunt dispuși să cedeze. În ceea ce-l privește, Putin s-ar putea gândi să lanseze o inițiativă diplomatică după alegerile prezidențiale din 17 martie din Rusia. O cale dorită a fost sugerată în interviul acordat jurnalistului conservator Tucker Carlson: Occidentul oprește sprijinul, războiul se termină în câteva săptămâni, iar Rusia păstrează teritoriile ocupate. În cele din urmă, lucrurile ar putea depinde de numele viitorului președinte al SUA. Biden sau Donald Trump. Poziția acestuia din urmă i-a convins de altfel pe republicani să blocheze ajutorul pentru Ucraina. Iar declarațiile privind distanțarea de NATO și de principiul său fondator au stârnit îngrijorare în Europa și o reconsiderare a politicii europene de apărare. Europenii fac eforturi să sporească ajutorul pentru Kiev, dar analiștii cred că deocamdată, sprijinul militar american este vital. Consecințele unei înfrângeri ucrainene În acest moment, cei mai mulți analiști militari cred că, dacă Ucraina își poate menține liniile de apărare și își poate reconstrui forțele în acest an, ar putea fi într-o poziție mai bună pentru a trece la ofensivă anul următor. Nu există doar pesimism. Pentru generalul Ben Hodges – fostul comandant al armatei americane în Europa – faptul că Ucraina își menține o apărare viabilă și rămâne hotărâtă reprezintă un motiv de a fi pozitiv. Există „prea mult defetism”, a spus el, potrivit Politico. În primul rând, avioanele de luptă F-16 vor începe să sosească în următoarele luni, ajutând Ucraina să lupte pentru controlul spațiului aerian. Există, de asemenea, indicii că SUA ar putea trimite mai multe rachete balistice ATACMS, în timp ce Germania este presată să livreze puternicele sale rachete de croazieră Taurus. Astfel de arme ar permite Ucrainei să lovească bazele logistice și aeriene rusești mult în spatele liniilor de front, subminându-i capacitatea de a continua să atace. „Acest război durează de 10 ani, Rusia a avut toate avantajele, iar după 10 ani ocupă doar 18% din Ucraina”, a observat Hodges, cu referire la faptul că războiul a început de fapt în 2014, cu prima invazie. Ceea ce este necesar însă, a explicat generalul, este un angajament clar din partea liderilor occidentali – nu doar de a rămâne alături de Ucraina atât timp cât este nevoie, ci de a o sprijini cu armele de care are nevoie pentru a câștiga efectiv războiul. „Cred că Rusia este de fapt într-o situație mai rea decât credem noi”, a spus Hodges. Pentru mulți oficiali și observatori încrederea într-un scenariu pozitiv pentru Ucraina și pentru Occident este de altfel obligatorie, ei fiind de acord că o înfrângere a Ucrainei nu va însemna doar o pierdere de teritorii, eventual o schimbare de regim la Kiev. Dacă Ucraina pierde cu adevărat, scrie New York Times, asta înseamnă că va avea loc o vărsare masivă de sânge, o nouă criză masivă a refugiaților, că Rusia va ajunge la granițele statelor NATO și că va fi încurajată de această evoluție.