Natalia, o femeie din Republica Moldova, povestește prin ce a trecut după ce mama ei a început să sufere de boala Alzheimer. Aceasta a explicat care au fost primele simptome ale bolii, cum medicii din spitale nu puneau un diagnostic corect, ce atitudine proastă au lucrătorii medicali față de persoanele cu boli mintale și rudele lor, dar și prin câte greutăți trec familiile celor cu astfel de tulburări.

"Natalia își împărtășește povestea dureroasă și impactul pe care boala Alzheimer l-a avut asupra mamei sale și familiei, un exemplu cutremurător despre o luptă împotriva unei boli necruțătoare și necompromițătoare, care i-a afectat pe toți la nivel profund."

@Guguta.com

„La un moment dat, mama a început să-și piardă memoria și asta ne-a afectat foarte mult pe noi toți. Eu am o soră mai mică decât mine cu 10 ani. Ea a avut două mame, pentru că mereu trebuia să fie cu mine, eu să am grijă de ea”, a spus Natalia în cadrul unui „Monolog” cu Dorin Galben, transmite Știri.md. Femeia spune că, în calitate de părinte, mama sa era o persoană severă, însă, în același timp, mereu le-a permit fiicelor sale să ia decizii singure. „Mama era o persoană care sărea la nevoie mereu când era cazul. La noi erau multe persoane în familia cărora exista violența domestică. Mama, mereu când făcea pâine și plăcinte, lua și ducea la vecinul nostru, căci el era singur. De atunci eu am învățat să ajut oamenii când pot”, își amintește femeia. Natalia spune că mama sa a trăit un șoc, care a afectat-o enorm. Fiica surorii Nataliei a făcut o criză de nervi la 10 luni și, astfel, jumătate de corp i-a rămas paralizată. „Mama a avut grijă de copilul surorii mele și inclusiv de sora mea. Pentru ea a fost o chestie cumplită. Mă suna și îmi spunea că nu știe ce să facă cu acel copilaș. Pe mama foarte mult a afectat-o acest lucru.” În 2014, starea de sănătate a mamei Nataliei a început să se agraveze. „M-a sunat și mi-a spus că nu ține minte unde a pus o sumă de bani. Era o sumă mare de bani. Atunci eu am întrebat-o pe sora mea și ea mi-a spus: „Lasă că o să găsească, știi că ea uită”. Până atunci nimeni nu-și dădea seama că ea mai uită.” Ultimul moment alarmant a fost atunci când mama sa a mers să prășească o bucată de pământ. „Ea toată ziua a prășit, însă nu pământul nostru. Tata i-a spus: „Unde ai fost?”, peste câteva zile. Ea se vedea că a venit de la prășit. Atunci noi ne-am alarmat. Atunci ea a spus că ea uită, nu-și amintește unele momente și nu înțelege de ce”, povestește Natalia.  La scurt timp, femeia a mers cu mama sa la un Centru medical privat, unde au făcut investigații. Atunci, medicul le-a spus că vede niște „pete” pe creierul mamei sale. Ulterior, acesta i-a prescris femeii un tratament pentru șase luni care, potrivit Nataliei, a fost foarte costisitor. „Unicul lucru, mama spunea că nu mai are dureri de cap. Însă demența ei continua. Atunci noi nu înțelegeam cauza. Ea totul lua în glumă atunci, spunea că totul va fi bine”, susține Natalia.  În anul 2015, familia Nataliei a decis să o invite pe mama sa la ea, la Milano. Atunci, femeia urma să meargă la Chișinău, unde trebuia să doarmă la nașa sa, și a doua zi să zboare spre Italia. „A ajuns la Pan Com, la Chișinău, și se pierde. A coborât din rutieră și ea nu știa unde să meargă, unde să plece, cine este, unde se află. Mergeam la trecere pe roșu, mașinile o claxonau, nu înțelegea ce trebuie să facă. Atunci o femeie a ajutat-o să o telefoneze pe nana ei. Aceasta a venit și a luat-o la ea acasă”, spune Natalia. Ea spune că atunci când mama sa a ajuns într-un final în Italia, a văzut că e schimbată, cu ochii mici, uitându-se în depărtare. „Am îmbrățișat-o și ea a început să plângă.” Femeia a întrebat-o ce i s-a întâmplat și ea i-a răspuns că atunci când a coborât din microbuz, în capul ei s-a produs un sunet, o explozie, după care nu mai ține minte nimic. „Am dus-o atunci pe la magazine, prin Milano, însă ea era absentă. Avea momente când se uita la mine, vorbea, dar mai multe momente erau când era absentă. I se părea că se pierde și mă strângea de mână. A doua zi i-am spus să-mi gătească o zeamă și ea mi-a spus că nu poate. Atunci eu am înțeles”, povestește Natalia. Când mama și nana Nataliei se întorceau spre Republica Moldova, microbuzul în care se aflau s-a răsturnat. Mama sa a fost dusă de urgență la spital, cu un deget rupt și un ochi vânăt, iar nana ei a mers în Moldova. „Eu am luat-o înapoi la mine, însă ea continua să spună că vrea acasă. Atunci am hotărât să-i luăm un bilet la avion, cu asistență. Când a ajuns în Moldova, ea nu înțelegea ce trebuie să facă, pe unde să iasă. Absolut nimeni nu s-a oprit să o ajute. La un moment dat a văzut-o fratele ei și a strigat-o. El a dus-o acasă. De atunci a început degradarea mamei, ea a început să nu mai gătească, să uite mai des, să nu-și poată face igiena personală, nu mai știa să vorbească, uita cuvintele. De la început, tata o certa pe mama, el nu accepta acest lucru. Ea se simțea jignită, începea să plângă. Era foarte greu atunci. În jumătate de an, ea s-a schimbat radical”, dezvăluie Natalia. Medicul neurolog i-a explicat Nataliei că mama sa a trăit mai multe șocuri în viață și acest lucru i-a afectat memoria. Totuși, medicii spuneau că nu este grav și că femeia își va reveni. „Sora mea a mers la un alt neurolog, medicul a examinat-o și a spus că ar fi bine să fie internată în spital, petru o examinare mai detaliată. Atunci, am hotărât că vin și am să stau eu cu ea în spital. I-au făcut diferite investigații, o tomografie la cap. Atunci medicul a spus că văd o masă lichidă pe creierul ei și este nevoie de o procedură foarte dureroasă”, spune Natalia. La un moment dat, femeia spune că mama sa, în vârstă de 58 de ani, a fost diagnosticată cu boala Alzheimer. „Eu cunoșteam despre această boală pentru că locuiam în Italia și acolo erau multe persoane cu o astfel de boală.” Femeia a început să urmeze un tratament, însă nu pentru a scăpa de boală, ci pentru a-și ameliora starea. Așadar, medicii i-au spus Nataliei și rudelor că mama trebuie să ia aceste medicamente și să primească multă-multă dragoste. „Noi atunci toți eram un pic nedumeriți. Ne gândeam cum va evolua această boală pe parcurs”, spune Natalia. Boala mamei sale a progresat foarte repede. Femeia a pierdut capacitatea de a se îngriji, de a comunica, de a face lucruri elementare. Ba chiar a pierdut și gustul. „Sora mă suna în fiecare zi și îmi spunea ce se mai întâmplă. Odată, sora mea a făcut un castron plin cu mâncare, a lăsat castronul în bucătărie unde era și mama lor și mama sa a mâncat totul din castron. A fost un șoc pentru noi. Am înțeles că nu mai trebuie să lăsăm nimic în fața ei de mâncare, pentru că ea căuta mereu ce să mănânce”, explică Natalia. Cu ce dificultăți s-a confruntat familia Nataliei în continuare, dar și cum au încercat să se resemneze cu boala mamei lor, aflați în monologul de mai jos: