După ce nu a fost dorită de mamă, a fost marginalizată de familie și rude, de mai bine de 20 de ani Silvia locuiește în municipiul Chișinău la o persoană absolut străină, care, cu timpul, i-a devenit o doua mamă. Aflați povestea de viață a Silviei Mârzenco în articolul de mai jos.

"Silvia dezvăluie o poveste înduioșătoare de reziliență și luptă pentru supraviețuire în fața adversităților. Crescând într-un mediu familial fără afecțiune, plin de abuz și neînțelegere, ea a reușit să își găsească o nouă familie și speranță în persoana doamnei Lidia."

@Guguta.com

„Mă bucur că ați fost de acord să vă povestesc despre viața mea. Vreau să scap de o piatră de pe inimă care mă tot apasă. În toți acești ani am încercat să o ascund tot mai departe, pentru că nu voiam să scot la iveală tot ce mă doare”, a spus Silvia în cadrul emisiunii „Destine” cu Adrian Prodan, transmite Știri.md.  Silvia provine dintr-o familie înstărită, iar părinții săi erau foarte muncitori. Aceasta s-a născut la Telenești, în satul Verejeni. „Mama lucra la tutun, iar tata era șofer. Iarna, tata lucra în Siberia. Eram o familie înstărită. Suntem trei copii, eu sunt cea mai mare și mai am doi frați mai mici”, povestește ea. Femeia mărturisește că nu a trăit o copilărie frumoasă. Ea spune că nu se simțea iubită și dorită de familie. „Eu simțeam că mama îi iubește mai mult pe frații mei decât pe mine, pentru ea ei erau ca un soare în casă. Eu făceam totul pe acasă, mă străduiam să fac mai mult lucru, ca mama să-mi atragă atenția, să-mi ofere această dragoste de care aveam nevoie”, își amintește ea. Silvia povestește cum mama ei i-a spus într-o zi: „Înțelegi, eu am avut scârbă când te-am născut pe tine, pentru că eu am vrut băiat, nu fată”. Mai mult, mama îi spunea că este urâtă și că nu a fost un copil dorit. „Mă bătea, simțeam bine. Odată tata i-a spus să nu mai ridice mâna la mine, pentru că va vorbi altfel cu ea. De atunci, ea nu mă mai bătea, însă cu vorbele mă jignea tare. (...) Odată, de Crăciun, tata tăia purcelul afară. Frații mei ceva au făcut, că au stricat o fereastră și mama a început să strige la mine, m-a bătut. I-am zis atunci că mi-i foarte rău, dar ea îmi spunea că o să treacă. Mă bătea cu tot ce găsea. Această durere m-a marcat mult”, își amintește femeia.  Părinții săi nu-i dădeau bani pentru ca ea să meargă la studii. „Am lucrat ca deridicătoare la un bar din sat. Am mers să învăț de însoțitoare de vagoane. Am zis că o să-mi strâng bani și o să-mi fac cuibul meu, o să mă ridic. Am terminat studiile, am mers la Chișinău, dar nu aveam bani”, zice ea. Ajunsă la Chișinău, Silvia s-a angajat ca vânzătoare la o piață: „Vindeam îmbrăcăminte. Vizavi de mine era mama Lida, femeia la care eu stau acum”.  Acestea au făcut cunoștință acolo, la piață: „Eu eram mai retrasă, stăteam după masă, nu prea ieșeam, se vedea că sunt de la sat. Mama Lida mă ajuta mereu când aveam nevoie să plec pentru un minut de acolo. Într-o zi mi-a spus să merg să trăiesc la ea, că eu căutam atunci gazdă. Mă trăgea la ea, era o persoană simplă, simțeam căldură”. Atunci când s-a mutat cu traiul la Lidia, rudele ei nu au susținut-o. „Toți erau împotrivă”, își amintește ea.  Femeia spune că odată a primit de la mama sa o sacoșă cu mâncare. A mâncat jumătate din pârjoală și s-a simțit rău. „Eram palidă, îmi era foarte rău. Mama Lida nu înțelegea ce era cu mine. M-am întins pe pat. Fratele ei i-a spus să mă cheme la masă. Acesta a venit să vadă de ce nu vin la masă, m-a găsit pe canapea, cu mâna sub cap, plină cu spumă. El s-a speriat foarte tare. I-a spus mamei Lida să vină mai repede că eu mor. Eu nu simțeam nimic. Eu am mâncat de dimineață și totul era bine, după ce am mâncat pârjoala ceea mi-a fost foarte rău. (...) Cred că mama a vrut să mă otrăvească, pentru că eu mereu i-am încurcat. Ei toți erau împotriva mea”, mărturisește Silvia. Lidia Țurcanu spune că a văzut-o pentru prima dată pe Silvia la piață ca pe un „copil al nimănui”. „Era așa de simplă, se ascundea mereu, avea o frică, mereu stătea în dosul hainelor. Un copil străin, rătăcit. Mă uitam și așa îmi era de jale. Într-o zi, am simțit un miros de esență. Când am mers să văd ce e, am văzută că ea voia să o bea, să-și pună capăt zilelor. Atunci am răscolit-o, am întrebat-o de ce ea a vrut să facă asta. Avea probleme cu familia ei, cu rudele. Atunci eu am scăpat-o de la moarte”, povestește femeia. Silvia locuiește deja de 27 de ani la Lidia: „Este ca o fiică pentru mine. Ea mai mulți ani a trăit cu mine decât cu mama ei. Când a început să-mi spună mamă mă gândeam oare cum va reacționa la acest lucru mama ei biologică. (...) Femeia ceea nu-i mamă. Un animal și tot își iubește puiul lui. Dar tu, ca mamă, să nu-ți iubești copilul tău?! Tare chinuită a fost fetița asta”.  Părinții Silviei au decedat. Primul a decedat tatăl său, iar peste câțiva ani și mama sa. Femeia spune că nici nu a știu că tatăl său a murit și, din acest motiv, nu a mers la înmormântare. Când a decedat mama sa, Silvia se afla la Moscova, la muncă.  „A fost greu, aveam multe întrebări la care nu voi mai avea răspuns. Oricum era un om apropiat, chiar dacă nu mi-a oferit dragoste”, zice ea. Vizionați întreaga emisiune mai jos: Video: Youtube/DESTINE