Oamenii de știință au descoperit pentru prima dată o peșteră pe Lună. Aflată la cel puțin 100 de metri adâncime, aceasta ar putea fi un loc ideal pentru ca oamenii să își construiască o bază permanentă.

"Cercetători italieni au descoperit o peșteră lunară adâncă, care poate oferi adăpost pentru o bază umană permanentă pe Lună. Această peșteră enormă ar putea, de asemenea, răspunde la întrebări fundamentale despre istoria Lunii și a sistemului nostru solar."

@Guguta.com

Este doar una din probabil sutele de peșteri ascunse într-o „lume subterană, nedescoperită”, potrivit cercetătorilor, transmite Știri.md cu referire la digi24.ro. Țările se luptă pentru a stabili o prezență umană permanentă pe Lună, dar vor trebui să-și protejeze astronauții de radiații și temperaturi extreme. Helen Sharman, primul astronaut britanic care a călătorit în spațiu, a declarat pentru BBC News că peștera recent descoperită arăta ca un loc bun pentru o bază și a sugerat că oamenii ar putea trăi în aceste gropi lunare în 20-30 de ani. Dar, a spus ea, această peșteră este atât de adâncă încât astronauții ar putea avea nevoie să intre și să folosească „costume cu propulsie sau un lift” pentru a ieși. Lorenzo Bruzzone și Leonardo Carrer de la Universitatea din Trento din Italia au găsit peștera folosind un radar pentru a pătrunde prin deschiderea unei gropi de pe o câmpie stâncoasă numită Mare Tranquillitatis. Locul unde se află groapa este vizibil cu ochiul liber de pe Pământ și este, de asemenea, locul unde a aterizat Apollo 11 în 1969. Peștera are un fel de luminator, care duce în jos către pereți verticali și o suprafață înclinată care s-ar putea extinde și mai mult sub pământ. A fost făcută cu milioane sau miliarde de ani în urmă, când lava curgea pe Lună, creând un tunel prin stâncă. Cel mai apropiat echivalent de pe Pământ ar fi peșterile vulcanice din Lanzarote, Spania, explică profesorul Carrer, adăugând că cercetătorii au vizitat acele peșteri ca parte a muncii lor. „Este cu adevărat incitant. Când faci aceste descoperiri și te uiți la aceste imagini, îți dai seama că ești prima persoană din istoria umanității care le-a văzut”, a spus profesorul Carrer. Odată ce profesorul Bruzzone și profesorul Carrer au înțeles cât de mare este peștera, și-au dat seama că ar putea fi un loc bun pentru o bază lunară. „La urma urmei, viața pe Pământ a început în peșteri, așa că are sens ca oamenii să poată trăi în interiorul lor și pe Lună”, spune profesorul Carrer. Peștera nu a fost încă explorată pe deplin, dar cercetătorii speră că radarul care pătrunde la sol, camere sau chiar roboți ar putea fi folosiți pentru a o cartografia. Oamenii de știință și-au dat seama pentru prima dată că probabil există peșteri pe Lună în urmă cu aproximativ 50 de ani. Apoi, în 2010, o cameră dintr-o misiune numită Lunar Reconnaissance Orbiter a fotografiat gropi despre care oamenii de știință credeau că ar putea fi intrări în peșteră. Dar cercetătorii nu știau cât de adânci ar putea fi peșterile sau dacă s-ar fi prăbușit în ele. Lucrările profesorului Bruzzone și ale profesorului Carrer au răspuns acum la această întrebare, deși sunt multe de făcut pentru a înțelege întreaga amploare a peșterii. „Avem imagini foarte bune ale suprafeței, putem vedea locurile de aterizare ale misiunii Apollo, dar nu știm nimic despre ceea ce se află sub suprafață. Există oportunități uriașe de descoperire”, a declarat Francesco Sauro, coordonatorul Topical Team Planetary Caves al Agenției Spațiale Europene, pentru BBC News. „De asemenea, cercetarea ne poate ajuta să explorăm peșterile de pe Marte în viitor”, spune el. Acest lucru ar putea deschide ușa pentru a găsi dovezi ale vieții pe Marte, pentru că, dacă ar fi existat, aproape sigur ar fi fost în interiorul unor peșteri protejate de elementele de pe suprafața planetei. Peștera Lunii ar putea fi utilă oamenilor, dar oamenii de știință subliniază, de asemenea, că ar putea ajuta la răspunsul la întrebări fundamentale despre istoria Lunii și chiar despre sistemul nostru solar. Rocile din interiorul peșterii nu vor fi la fel de deteriorate sau erodate de vremea spațială, astfel încât ele pot oferi o înregistrare geologică extinsă, care are în urmă miliarde de ani. Cercetarea este publicată în revista științifică Nature Astronomy, scrie BBC.