Misticetele sau "adevăratele balene" (subordinul Mysticeti) cântă datorită unui sistem unic în laringe, care funcţionează pe un principiu similar cu cel al mamiferelor terestre precum cel de la om şi descris pentru prima dată într-un studiu.

"Un studiu recent publicat în revista Nature a arătat cum strămoşii balenelor și-au adaptat sistemul de comunicare pentru a evita înecul. Acesta explică modul în care balenele utilizează structuri laringiene unice pentru a produce sunete, iar aceste vocalize se situează la aceleaşi adâncimi şi frecvenţe ca şi sunetele produse de traficul maritim, ceea ce ar putea perturba comunicarea între cetacee."

@Guguta.com

În mare în urmă cu aproximativ cincizeci de milioane de ani, strămoşii balenelor au fost nevoiţi să-şi adapteze sistemul de comunicare pentru a evita înecul. Odontocetele, - cetacee cu dinţi precum delfinul actual - au dezvoltat un organ nazal care le permite să emită sunete, transmite Știri.md cu referire la adevarul.ro. Cercetătorii au presupus că, la rândul lor, misticetele şi-au folosit laringele pentru a produce vocalize. Dar mecanismul anatomiei lor care permite aceste cântece nu a fost cu adevărat înţeles, notează un articol din revista Nature care însoţeşte studiul. Primii marinari detectaseră aceste sunete ciudate, atribuite iniţial unor creaturi mitice sau "imaginaţiei marinarilor beţi", aminteşte anatomista americană Joy Reidenberg în articol. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, la sunetele înregistrate de hidrofoanele militare, cercetătorii au înţeles că aceste cântece erau produse de balene. În studiul publicat de Nature, o echipa internaţională condusă de Coen Elemans, de la departamentul de biologie al Universităţii de Sud din Danemarca, a combinat experimente pe laringele a trei specii de misticete (balena cu cocoaşă, balena Minke, balena sei) cu modele anatomice şi informatice. El a concluzionat că aceste animale au dezvoltat "structuri laringiene unice pentru producerea sunetului". Odata ce plămânii sunt plini de aer, după inhalare şi închiderea valvelor care împiedică pătrunderea apei, balena produce cântecul împingând aerul prin laringe. Măsurătorile făcute de echipa lui Coen Elemans stabilesc, de asemenea, limite fiziologice ale intervalelor de frecvenţă ale cântecelor, durata acestora şi profunzinea la care balenele le pot emite. Aceste vocalize ar fi astfel localizate în principal la aceleaşi adâncimi şi frecvenţe ca şi sunetele produse de traficul maritim, perturbând o posibilă comunicare între cetacee.