Creştinii ortodocşi de stil vechi o sărbătoresc, astăzi, 14 martie, pe cuvioasa muceniţă Evdochia. În tradiţia populară, această zi este asociată şi cu legenda Babei Dochia. De numele babei Dochia se leagă numeroase tradiții de primăvară, cât și sărbători populare importante.

"Ziua de Baba Dochia aduce în prim plan o serie de legende și tradiții, prevestind lupta dintre iarnă și primăvară și semnificând sfârșitul Vechiului An și începutul Noului An. Superstițiile și obiceiurile legate de această zi reflectă credințele străvechi ale poporului român, în încercarea sa de a prevedea vremea și a se pregăti pentru noul an agrar."

@Guguta.com

De numele babei Dochia se leagă numeroase tradiții de primăvară, cât și sărbători populare importante, transmite Știri.md cu referire la Unimedia.  Ziua de Babei Dochia se ține de frica înghețului, pentru a fi apărați de furtuni și ca frigul de primăvară să nu facă pagubă în câmpuri. În plan simbolic Baba Dochia este o reprezentație a Vechiului An ce urmează a fi învins de către Noul An într-o competiție dificilă și aspră. Zilele asociate babei Dochia nu reprezintă altceva decât ultima luptă ce se dă între iarnă și primăvară. După moartea Dochiei, se instalează vremea frumoasă și lumina din timpul zilei durează mult mai mult. Cine a fost Baba Dochia, legenda Babei Dochia Ziua de Baba Dochia aduce în prim plan o serie de legende mai mult sau mai puțin cunoscute. Fiecare dintre ele o înfățisează pe Baba Dochia în ipostaze variate și diferite, în funcție de originea legendei și de sursa acesteia. Cea mai populară legendă ne dezvăluie că bătrâna Dochia avea o fată vitregă pe care nu prea o avea la suflet. Ca să o pedepsească a trimis-o la râu, în timpul iernii, să spele lâna cea neagră până când va deveni albă. Fata a început însă să plângă cu lacrimi amare, deoarece cu cât spăla lâna mai tare, cu atât devenea mai neagră. Atunci, Dumnezeu și sfântul Petru i-au sărit fetei în ajutor și i-au albit lâna. Aceștia i-au oferit și un buchețel de floricele albe pentru a le dărui mamei sale. Fata s-a întors acasă de la râu, iar bătrânei Dochia, văzând florile din mâna fetei, i s-a aprins în suflet dorul de munte și de verdeață. Astfel, s-a îmbrăcat cu nouă cojoace, și-a luat oile și a urcat pe munte. Pe parcursul călătoriei vremea s-a încălzit, iar Dochia și-a scos, rând pe rând, cele nouă cojoace, până când nu a mai rămas cu niciunul. Când a ajuns în vârf, a început să ningă și să înghețe. Atunci, Dochiei i s-au arătat Dumnezeu și sfântul Petru, care i-au spus: “Vezi cât de rău este să stai în frig și umezeală, tu, cea care ți-ai obligat fiica să spele iarna lâna la râu?”. Dochia a înghețat de frig și s-a transformat în stană de piatră împreună cu oile sale, mărturie vie a acestei legende fiind rocile din munții Ceahlău care se pot observa și astăzi. O altă legendă, mai puțin cunoscută, ne spune că Dochia a fost o femeie simplă și harnică ce îngrijea de nouă capre. Isprăvind nutrețul, a plecat cu ele la munte, crezând că Martie e mai prost și nu îi pasă de timpul lui. Martie ca să se răzbune a împrumutat de la Făurar 9 zile și s-a pus pe ploi și pe ninsoare. Astfel, Dochia a fost surprinsă de vremea rece și capricioasă și a înghețat cu tot cu capre, transformându-se în stană de piatră. Unii spun chiar că Dochia ar fi fost o femeie bună, care făcea mult bine. Aceasta avea frică de Dumnezeu și îi ajuta pe cei nevoiași dându-le de pomană brânză, lapte sau lână. Când au vrut să o prindă păgânii, Dochia a fugit cu oile în munte, unde l-a rugat pe Dumnezeu să o tranforme în stâncă, să nu poată fi găsită niciodată. „Dochia și acuma este în munți. Nu se știe de e vie sau de o fi murit, că nimeni n-a dat peste ea. Cică se pitește de oameni.” Tradiții și obiceiuri de ziua Babei Dochia Multe dintre obiceiurile și tradițiile asociate zilei de baba Dochia au legătură cu noul an agrar și se obișnuiește ca această zi să fie cinstită pentru a avea recolte bogate și pentru ca animalele din gospodărie să fie sănătoase și ferite de boli. Dochia e rea de zloată, dacă nu se ține, primăvara va fi ploioasă și viscoloasă, iar semințele vor îngheța în pământ. În unele zone ale țării există obiceiul ca femeile să fiarbă bostan alb și să dea de sufletul Dochiei. Doar așa mai pot lucra câte ceva. În alte zone, din contră, oamenii au cât mai multe activități începute, fiindcă Dochia era o femeie aprigă și din cale-afară de harnică. În unele sate se organizează clacă de tors, deoarece se crede că torsul este singura activitate permisă. Un lucru este totuși permis în ziua de Dochie, torsul, căci și Dochia, când s-a dus la munte cu oile, a mers cu furca-n brâu. În Mehedinți există obiceiul ca, în dimineața zilei de 1 Martie, să nu ieși din casă nemâncat, ca să nu fii spurcat de cuc. Superstiții de Baba Dochia legate de vreme Vremea capricioasă de la începutul lui Martie este pusă pe seama caracterului schimbător al babei Dochia. Dacă se încălzește treptat se spune că “Baba Dochia își leapădă cojoacele”, iar dacă ninge și viscolește atunci “Baba Dochia își scutură cojoacele”. Ca și previziune pentru primăvara ce stă să înceapă, se spune că dacă de ziua babei Dochia e timp frumos, atunci toată primăvara și vara va fi frumoasă, iar de nu, primăvara și vara vor fi urâte și posomorâte.