Cercetători de la Institutul Hubrecht din Olanda au produs primul model organoid al conjunctivei umane, ţesutul implicat în producerea lacrimilor.

"Cercetătorii au descoperit un nou tip de celule în ţesutul conjunctivei și au dezvoltat un model organoid pentru a studia mai bine felul în care acest ţesut funcţionează și reacţionează la diferite condiţii, deschizând astfel noi căi pentru cercetarea bolilor care afectează conjunctiva și posibilele tratamente", a declarat Marie Bannier-Hélaouët, cercetător principal în cadrul proiectului.

@Guguta.com

Cu ajutorul noului model, cercetătorii au descoperit un nou tip de celule în acest ţesut - celule „tuft / smoc” - și întrevăd deja o serie de aplicabilități ale descoperirii. Aceste celule sunt celule epiteliale rare, secretorii, care au generat un interes imunologic redus până când rapoarte din 2016 le-au legat de imunitatea de tip 2 în intestinul subţire. Se pare că aceste celule devin mai abundente în condiţii asemănătoare alergiilor şi, cel mai probabil, joacă un rol în alergii.

Modelul organoid poate fi folosit acum pentru a testa medicamente pentru mai multe boli care afectează conjunctiva. Studiul a fost publicat joi, în revista Cell Stem Cell. Ochiul uman produce lacrimi pentru a se proteja de leziuni şi infecţii. Conjunctiva, un ţesut care acoperă partea albă a ochiului şi interiorul pleoapelor, este parţial responsabilă pentru producerea acestor lacrimi. Ea participă la producerea lacrimilor prin eliberarea de mucus. Acest mucus permite lacrimilor să se lipească de suprafaţa oculară şi o protejează de agenţii patogeni. Mai multe boli şi tulburări afectează conjunctiva, cum ar fi boala ochiului uscat, cancerul, alergiile şi infecţiile. În cazuri grave, disfuncţia acestui ţesut poate duce la orbire.

Până în prezent, nu a existat un model bun al conjunctivei umane, ceea ce a limitat cercetarea funcţiei sale în caz de boală şi de sănătate. În consecinţă, există opţiuni limitate de tratament pentru bolile care afectează conjunctiva. Primul model al conjuctivei umane Pentru a obţine mai multe informaţii despre compoziţia şi funcţionarea conjunctivei, grupul de la departamentul de dezvoltare al organoizilor din cadrul Institutului Hubrecht şi-a propus să dezvolte un model uman al acestui tip de ţesut, primul de acest fel. Echipa a folosit celule de la o conjunctivă umană reală pe care le-au crescut în structuri 3D în vase de laborator. Aceste structuri miniaturale derivate din organe umane reale se numesc organoizi şi funcţionează ca o conjunctivă umană reală.

„Odată ce am reuşit să facem aceşti organozi funcţionali, am vrut să ştim cum este implicată conjunctiva în producerea lacrimilor”, explică Marie Bannier-Hélaouët, cercetător principal în cadrul proiectului, într-un comunicat. Conjunctiva produce componente antimicrobiene şi, prin urmare, contribuie la producerea lacrimilor în mai multe moduri decât prin simpla producţie de mucus, au descoperit cercetătorii studiind noul model realizat.

Cercetătorii au modificat apoi condiţiile din vasul cu conjunctivele în miniatură pentru a mima alergiile. „Organoizii au început să producă lacrimi complet diferite: era mai mult mucus, dar existau şi mai multe componente antimicrobiene”, spune Bannier-Hélaouët.

„Putem testa medicamente pentru alergii” În aceste condiţii, cercetătorii au descoperit, de asemenea, un nou tip de celule în organoizi: celulele tuft – smocuri. Denumirea de „smocuri” se referă la microvillii asemănători unei perii care se proiectează din celule. Celule similare au fost descoperite în alte ţesuturi, dar nu şi în conjunctiva umană.

Acestea au devenit mai abundente în condiţiile asemănătoare alergiilor, sugerând rolul lor în reacţia ochiului la alergii. Modelul organoid nou dezvoltat deschide noi căi pentru cercetarea bolilor care afectează conjunctiva. „Putem folosi modelul nostru pentru a testa medicamente pentru alergii sau pentru sindromul ochiului uscat, de exemplu”, spune Bannier-Hélaouët.

Pe termen lung, ar putea fi posibil chiar să se realizeze în laborator conjunctive naturale pentru persoanele cu arsuri oculare, cancere oculare sau poate chiar tulburări genetice. În prezent, echipa efectuează studii preclinice pe iepuri pentru a evalua dacă această abordare este fezabilă şi utilă.