Obiceiul de a pune un brad în casă a apărut încă din antichitate însă, la acea vreme, copacul nu era împodobit și, ca o curiozitate, era atârnat cu vârful în jos.

"Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, explică semnificația creștină a împodobirii bradului de Crăciun, un obicei ce simbolizează viața și virtuțile și care are rădăcini atât de adânci încât originea exactă este încă necunoscută. În România, obiceiul a fost introdus de principele Carol I de Hohenzollern în 1866."

@Guguta.com

ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, România, a explicat de ce creștinii împodobesc un brad și nu alt copac și ce semnfificatie are acest gest. „Bradul este acest copac care tot timpul are verdeață, așa cum trebuie să fie și omul, permanent cu viață. De aceea prin tradiție avem bradul împodobit. pentru ca bradul simbolizează viața iar podoabele virtuțile. Iar bradul, căruia nu îi cade frunza, și nu se usucă este semnul vieții, așa cum și noi suntem sortiți să avem viața fără de sfârșit. De aceea s-a găsit această tălmăcire foarte firească bradului, de aceea nu punem în case o răchită, nu punem altă creangă căreia îi cad frunzele ci punem bradul care este permanent viu", a explicat arhiepiscopul Tomisului.

Obiceiul de a pune un brad în casă este atât de vechi încât nimeni nu poate spune exact cum a început și ce semnificație avea inițial. „În timpul sărbătorilor, romanii antici își împodobeau locuințele cu un brad. Interesant este că bradul era prins de tavan cu vârful în jos. Potrivit cercetătorilor, până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiți”, mai spune acesta.

În timp, bradul de Crăciun a fost împodobit cu fructe, flori de hârtie, biscuiți și abia mai târziu a fost ornat cu lumânări și globuri colorate. Obiceiul de a așeza în vârful bradului o stea este simbol al acelei stele care i-a călăuzit pe magi până în Betleem.

Istoria celui mai iubit obicei de Crăciun: Primul brad de Crăciun împodobit a apărut în anul 1510, în Lituania. În Franța apare în 1521, după ce prințesa Helene de Mecklenburg s-a căsătorit cu ducele de Orleans, iar în Anglia în 1841. „Bradul de Crăciun, așa cum îl vedem împodobit în zilele noastre, a apărut pentru prima dată la Breslau, datorită ducesei Dorothea Sybille von Schlesian. Acest obicei a ajuns în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniștii germani stabiliți în Pennsylvania și cu mercenarii plătiți să lupte în Războiul de Secesiune”, explică unii jurnaliști.

În România, primul brad, împodobit cu câteva zile înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, a fost cel din palatul principelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866. Ulterior, toți românii au preluat acest obicei de a împodobi un pom de Crăciun.

Bradul are nenumărat semnificații în viața românilor și este prezent, chiar și în zilele noastre, în diverse obiceiuri legate de naștere, căsătorie și moarte.